Quote

Întâlnim oameni…

Întâlnim oameni şi oameni, cu fel şi fel de inimi, dar niciunul din ei nu va înţelege ce se întâmplă cu sufletul tău mai mult decât o faci tu. Aşa că nu te obosi să spui lumii câte nopţi plângi cu capul adâncit în pernă, nu te obosi să le spui cât de mult te doare răutatea lor, nu te obosi să le spui că îţi pasă de ei, nu le spune că ai sentimente – pentru că în fond, oricum nu vor ţine cont. Oricât de multe părţi din tine le-ai pune pe tavă, tot te vor călca în picioare fără nici cea mai mică urmă de regret.

Pune-ti o dorinta!

Pune-ti o dorinta!

Iubesc sa stau noaptea afara.Sa fiu doar eu si cerul,sa ne povestim tot ce am vazut peste zi.El imi povesteste despre valurile agitate ale oceanelor,eu ii spun despre cainele meu drag,el imi picteaza furtunile ce l-au facut sa se inchida,eu ii desenez zambetul pe care l-am impartit,el imi canta despre povestile de iubire la care a fost martor tacut,eu ii fredonez idealurile mele.

Din cand in cand,el trimite o stea parca mai aproape de mine si ma ingana sa imi pun o dorinta ,,Se va indeplini..” Eu imi inalt mereu privirea spre el pentru a nu-i pierde din frumusete.El imi trimite cate un nor spre a ma pune sa ghicesc forma. Stam nopti intregi si vorbim,ne imbratisam si mai apoi adormim impreuna.Dar el nu doarme,el este mereu ocupat spre a avea grija de mine.Uneori ma gandesc la cat de mult ma iubeste,si la cat de recunoscatoare ii sunt.Cand am nevoie de mai mult decat o imbratisare,el imi trimite ploaia.Fiecare strop imi aduce un pic din dorul lui.In zilele de iarna el ma insoteste in plimbarea-mi cu fulgi de zapada.Pe unii ii asterne inaintea mea,insa cei mai multi vin cat mai aproape de mine.Imi spune sa nu ma intristez ca se topesc,ca ei sunt facuti pentru a ma simti pe mine.

In alte ore nu ne vedem deloc.Eu stau intre patru pereti,iar el asteapta.Stie ca nu pot sta fara el,stie ca am nevoie sa ma destainui lui. 

-astazi am vazut doua persoane foarte triste,imi spune el.Erau atat de triste incat,dupa ce s-au departat unul de celalalt,au inceput sa planga.Am vrut sa ii imbratisez,dar nu am putut,tristetea lor era prea mare ca sa ma mai vada.Ea se uita la mine si totusi parca eram transparent.Nu stiu unde se uita defapt.Cred ca in amintiri,caci imi povestea apoi drama prin care a trecut.Imi povestea despre prietena ei cea mai buna.Stii,nu exista zi in care ele sa nu vorbeasca,sa glumeasca,sa se incurajeze si sa se sfatuiasca..Apoi,deodata,a inceput sa tipe la mine..Eram foarte trist,ea nu a inteles ca nu eu aleg cine sa se apropie de mine si cine nu. Apoi el,el era la fel de trist.Statea pe o banca ruginita si se uita la mine cu o mie de intrebari.L-am intrebat ce s-a intamplat,mi-a zis ca ii este dor de ea,de iubita lui draga.Mi-a povestit cum a intalnit-o prima oara la o cafenea,cum s-au certat pentru ca el i-a patat bluza cea preferata,si cum mai apoi au ajuns sa fie unul in doi. Dar vezi tu,draga mea,iubita lui nu era nimeni alta decat acea prietena a fetei de care ti-am povestit adineaori.. Putin mai tarziu el a vazut o stea pe mine.L-am auzit cum a spus,,daca ma iubesti,arata-mi”,asa ca i-am dat lui steaua. I-am dat steaua.Macar atat..