Imbratisari,priviri,strangeri de mana. Chestii atat de siropoase,pe care le uraste,parca i-ar da viata.Nu le suporta,si totusi are foarte mare nevoie de ele. O imbratisare in care sa se poata pierde.Sa stie ca poate ramane acolo pentru eternitate.Sa stie ca cel care o imbratiseaza este acolo cu totul,cu mintea si cu inima. Sa stie ca are tot timpul la dispozitie sa se farame in acea imbratisare. Cand stelele sus pe cer apar,inima-i incepe sa planga.Nu dupa persoane,ci dupa sentimente. Plange dupa sentimentul de iubire.Are nevoie de el,ca sa poata bate.Are nevoie de el,ca sa poata zambi.Are nevoie de el,ca sa poata dormi. Inima naiva,nu stii tu ca iubirea e putina? Inima naiva,nu stii tu ca sunt lucruri atat de grele in simplitatea lor?
Inima naiva,nu stii tu odata ce te farami in acea imbratisare,nu te vei mai vindeca? Vei ramane pururi faramata si pierduta la prima adiere a vantului nepasator de tine. Vei zbura si te vei pierde.Eu te voi pierde,inima naiva..
