Image
0

Foi albe..

Foi albe..

Vantul bate mai aprig ca niciodata.Imi sufla prin inima ,rascolindu-mi sentimentele-mi aruncate.Si te inteleg,sau macar incerc sa o fac.Insa mintea mea..ah,mintea mea! Ea este rea,nu vrea sa te asculte,inima.Mintea mea nu se supune regulilor tale,ea nu traieste doar ca sa iubeasca.Ea nu e ca tine,nu e atat de pura si de inocenta.Ea are greseli,ea minte,ea ascunde.Si ea ma face sa ma simt vinovata pentru multe fapte.
Dar stiu ca va ninge.Stiu ca va veni o vreme si mai urata,stiu ca ma voi simti si mai singura.Am nevoie de tine sa imi acoperi cu foc sufletul.Nu vreau sa imi inghete.Dar nu stiu daca voi putea rezista tuturor,nu stiu daca voi putea sa merg mai departe,cu acelasi zambet fals..Si doare ca in fuga dupa fericire,ii dam cu piciorul.Si doare ca trebuie sa zambesc la exterior,pentru a evita toate raspunsurile ce le-as fi avut de dat. Si stiu ca as avea multe de zis,de reprosat,de aruncat.Dar mai bine le tin aici,aproape de inima-mi.Mai bine ma sting usor,mai usor decat lumanarea.Mai bine ma topesc.Mai bine ma pierd,mai bine ma ratacesc printre ganduri in noapte.O noapte rece,o noapte trista,o noapte de singuratate.Si de suparare.Pentru ca este greu,este greu cand pe cararea-ti vietii tale simti ca nu ai cu cine sa mergi.Insa e mai urat pentru ca nu stii nici de unde sa te iei pe tine,nu stii de unde sa iti aduni curajul si sa mergi drept.Eu nu pot sa merg drept.Mereu ma opreste ceva,mereu ma nelinisteste ceva.Suflet negru,ce incearca sa se aureasca.Suflet de piatra ce incearca sa se animeze.Dar nu e locul potrivit,nu e timpul potrivit.Pe drumuri pavate cu greutati,pe banci unse de falsitate,cu oameni rai.
Am atatea planuri,si defapt nu am niciunul.Am atatea de facut si uite-ma cum stau in fata calculatorului cu fata incruntata,sperand sa fiu bine.Ma mint pe mine,te mint pe tine.Tu nu vezi,dar eu simt.Eu imi simt durerea,eu imi simt apasarea.Ca un fluture cu aripile intepate,incerc sa zbor prin viata.Ca un greiere fara picioare,incerc sa sar peste sentimente.Ca o corabie fara directie incerc sa plutesc pe nelinistia mare a mintii.Mintea mea,o mare involburata,cu inele monstruase,cu serpi ce se incolatacesc pe sperantele-mi si mi se sfasie.Cu valuri ce se sparg de un mal rece,dur,trist. Eu sunt trista.
Frunzele toate sunt luate de vant,asa ca? De ce sa ma gandesc la eternitate? Ce este ea? Mult prea multe intrebari,noaptea e prea scurta.Maini reci.Foi albe.
Timpul ma ajunge,tot el ma intrece.Eu raman in trecut,eu raman in viitor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s