M-am uitat.

Imagine

A uitat cum este sa fii puternic. A uitat si cum reusea candva sa priveasca cu indiferenta totul. Timpul,sentimentele si tristetea isi puneau amprenta pe ea,in ochii ei nu se mai citea nimic,era doar un zid,un zid rece si gros,probabil imposibil sa mai fie spart.

In coltul zambetului ascundea o mare de incruntare,nu era totul asa cum parea. Dar voia sa fie puternica. Nu voia ajutor. ,,Ma voi descurca singura!”isi spunea in fiecare dimineata in zori. Nu lasa nici soarele sa o incalzeasca,se lasa atinsa doar de ploi. Totul facea parte deja din viata ei: sa planga,sa tipe,sa mazgaleasca pagini dupa pagini ca mai apoi sa le dea foc,sa priveasca lumea cu stupoare si sa nu creada in nimic. Si ea nu mai avea forta sa lupte ca sa schimbe ceva,deja monotonia stranie a tristetii ii inghitise sufletul si i-a impus in minte aceasta stare generala. 

Treceau saptamani in care nimeni nu o vedea,pentru ca ea nu are nevoie de lume. Treceau zile in care nu vedea lumina zilei,pentru ca ii placea intunericul. Ii era frica de intuneric,dar totusi facea si el parte din ea. In intuneric visele-i pareau mai aproape,in intuneric isi imagina persoane.Persoane pe care doar ea le va vedea vreodata.

Defapt,totul este inteles doar de ea,totul este trait doar de ea. Este un sentiment comun ce se manifesta la nivelul individualitatii. Poate mai erau multi ca ea,ce au uitat sa se bucure de tot ce aveau,ce au uitat sa traiasca. Dar pentru mine,ea era cea mai importanta. Si nu o puteam lasa acolo,nu o puteam sa isi faca acestea. Stiam ca nu ii e bine,stiam ca respinge pentru ca ii este groaza de puterea sentimentelor. Stiam ca isi doreste o altfel de viata,dar chiar si asa,nu ma lasa sa o ajut.Nu ma lasa sa o ating,nu ma lasa sa o incurajez,sa o sustin. Este in lumea ei, ,,nemuritoare si rece”. Asa obisnuia sa imi spuna mereu,sa plec,sa nu o incurc,sa nu ma bag,sa nu ma apropii si sa nu imi pese. 

Dar nici ea nu stia cine este.Are doua parti opuse,are o parte pentru care oricine ar iubi-o,oricine ar vrea sa o cunoasca,dar mai are o parte pentru care toti ar da inapoi,ar pleca mult mai departe. Eu o stiam asa cum este.

Eu o simtem mereu si m-am straduit sa ii raman alaturi. Este greu sa ramai langa o persoana ce te tot alunga. Este aproape imposibil sa iti pastrezi speranta intr-un infern in care ea sugruma fiecare bucurie,ea face scrum orice apropiere..  Ma impinge,ma alunga,nu ma vrea alaturi. Pentru ca nu vrea sa ma raneasca. Nu  vrea sa imi intunece si mie viata,nu vrea sa ma faca sa fiu trist,asa ca ea. In cele din urma,mi-am dat seama ca este o persoana minunata cu foarte multa teama si nesiguranta.Mi-am dat seama ca are nevoie de mine mai mult decat oricine altcineva,desi nu vrea sa recunoasca,desi nu accepta. Dar eu stiu ca inima ei,acum inabusita de toate aceste ganduri negre,ma striga.

Dar o voi lasa in singuratate,o voi lasa in lumea ei. 

Advertisements

One thought on “M-am uitat.

  1. Daca astazi e o zi grea pentru tine, sau treci printr-o perioada grea, si speranta aproape ca te-a parasit, daca nimeni nu e langa tine si ti-e greu, te rog, drag prieten, sa alergi la Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. La El gasesti iertare, speranta, bucuria de a trai si fericire adevarata…
    El e singurul care ramane cand toate celelalte se duc. Si El iti va fi un prieten adevarat, cum niciun om nu iti poate fi.
    Te rog, da la o parte orice piedica si vino la Isus! http://www.caleamantuirii.blogspot.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s