“Când simți că poți să lași un alt om să te locuiască, îți asumi imprevizibila și desăvârșita suferință. Știi că oricând, în orice fracțiune de respirație, omul acela poate să bată în tine piroane și tu trebuie să îl lași, să nu fugi, să nu te ascunzi, să nu-l scoți afară din tine. Iubirea nu înseamnă să-ți lași sufletul să fie un teren de joacă pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie să te oprești, unde trebuie să reziști până la capăt indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent că îți place sau că nu îți place, că ai obosit, că îți este frică… In infinit nu există popas. Dacă ai obosit, îți tragi răsuflarea din mers.”
– Chris Simion în ,,Ce ne spunem când nu ne vorbim”
