Ce ne spunem cand nu ne vorbim

Imagine

 

“Aş vrea să pot să îmi răstignesc mintea, să-i înfig câteva piroane şi să mă eliberez de coşmarul trecutului. Eu nu mai sunt eu. Nu mai pot să respir de-atâta moarte. Pe nările mele navighează cadavre, prin venele mele se duc lupte, iar pe riduri îşi fac îngerii canale de scurgere pentru lacrimile ce urmează să mi le verse. Iubirea nu te sărută pe frunte. Iubirea doare, te sfâşie, te rupe în bucăţi, te mănâncă de viu. Dacă-i rezişti, ajungi să îl cunoşti pe Dumnezeu. Dacă nu, te multumeşti cu Iadul. Cel mai important lucru pe care îl avem, în tot ceea ce nu avem: să luptăm să nu ne vindem sufletul. Aici am cunoscut întunericul. Şi nu întunericul nopţii care te mângâie şi este la îndemâna oricui. Întunericul din mine, iadul din mine, hoitul care nu poate fi înlăturat, mizeria care te roade şi-ţi penetrează fiecare celulă, avalanşa de paraziţi care-ţi amorţesc spiritul şi te conduc subtil să ţi-l pierzi. Drumul spre Iad nu e grăbit, e lent, lent, lent, e la braţ cu Diavolul, cu răbdare, ca un vals vienez, cu o cupă de şampanie. Dumnezeu nu o să te cinstească niciodată astfel. Dumnezeu îţi dă apă sau sânge. Şi niciodată nu o să-ţi ofere braţul, ci crucea. Am atâta chef de luptă acum că aş putea să ţi-l invit pe Dumnezeu la dans, să ţin crucea de umeri şi de mâini şi să începem un tango pe viaţă şi pe moarte. Ştiu că iubesc şi că nu am nevoie să dezvălui asta. Ştiu că nu am ucis un suflet, ci l-am lăsat să învie. Nu cer iertare. Nu cer izbăvire. Cer linişte. Nu mi-e frică de judecata oamenilor pentru că nu dau doi bani pe ea. Scuip pe toate principiile şi regulile. Dacă am ceva de urlat, îi urlu lui Dumnezeu. El ştie adevărul. Ştie că iubirea nu poate fi condamnată decât de diavol şi ştie că cei care trăiesc Iubirea, trăiesc cu adevărat, sunt liberi în sinea lor şi nicio închisoare de pe pământul ăsta nu poate să le lege aripile. Iubirea aceasta detaşată sperie, îngrozeşte, înfricoşează. Aşa îşi cerne Dumnezeu copiii. Îi lasă liberi. Şi cei mai mulţi ajung să-şi facă parc de distracţii din suflet.”

CHRIS SIMION, “Ce ne spunem cand nu ne vorbim”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s