Image
5

Ceea ce ti-am promis in nepromisiune..

Ceea ce ti-am promis in nepromisiune..

Caut lumina din ochii-mi pe care nu stiu unde am pierdut-o si mai caut caldura din inima-mi ce nu stiu cand s-a stins. Caut vise,sperante si putere ca sa merg inainte,caut orice praf de noroc,orice ultima putere de a cere,de a munci,de a lua,de a castiga.
Presiunea este prea mare.Nu am instructiuni de utilizare si nu m-am prins cum merg toate.
Da,sunt o persoana rea.Stiu inca de la inceput ca voi sfarsi prin a rani oamenii,stiu ca o sa ii dezamagesc. Nu este usor sa le arati la toti cat de multa ,,incredere” ai in tine si cat de ,,bine” te simti tu in pielea ta.Obosesti,ajungi la epuizare psihica.Mereu esti in suspans,pentru ca nu stii cand vine ,,marele moment”,cand nu vei mai putea sa te prefaci si cand vei dezamagi. Am dezamagit prea multe persoane ce nu meritau si stiu ca o voi mai face. Un suflet neinteles nu poate sa inteleaga. O inima neatinsa nu poate iubi. Sunt lucruri care,desi sunt logice,viata le face prea complicate.
De exemplu tu.M-ai cunoscut si ai fost uimita de siguranta pe care o am,de faptul ca aveam raspunsuri la orice,ca iti dadeam cele mai bune sfaturi,ca te intelegeam.Ti-am zis ca o sa ma urasti,ti-am zis ca o sa regreti tot ce vei face pentru mine,tot timpul sau toate sentimentele insa ai crezut ca exagerez,ca aberez,ca-ti spun povesti. Apoi ai continuat sa imi arati iubire,ai continuat sa ma ,,dezgheti”,ai avut incredere in mine.Dar nu,eu nu merit incredere. Nu vreau sa ai incredere in mine.Mereu am incercat sa fiu o persoana buna,m-am straduit sa fac totul bine dar nu am reusit. Daca ar fi sa-mi auzi monologul,daca ar fi sa stii ce simt cu adevarat..
Nu sunt rece cu adevarat.Inima-mi suspina la libertate,buzele-mi murmura printre cuvinte tipatul de ajutor.Ochii arunca sageti catre tarmuri sigure,tarmuri puternice..tarmuri ce ar putea sa-mi linisteasca furtuna. Toate acestea nu le stii. Niciodata nu am vrut sa ma plang,sa aflii ce ma doare cu adevarat,asa cum niciodata nu ti-am spus ce gandesc. Nu am vrut sa recunosc ca te iubeam,pentru ca sunt slab. Nu am vrut sa stii ca iti eram recunoscator pentru tot ceea faceai pentru mine. Si te-am tinut mereu la distanta tocmai pentru ca ma stiu,imi stiu rautatea. Este ca si cum as avea un monstru ce ma domina.Un monstru ce ma obliga sa provoc durere pentru fericirea lui. Nu il inteleg si ma doare ca acum ma urasti. Ma doare ca nu am incredere si ca tu ai avut. Ma doare ca ai cunoscut un fals eu,ca ai fost pacalit de monstrul meu. Si doare al naibii de tare ca am fost acolo,am fost prezenta la uciderea increderii tale in mine. Doare al naibii de tare ca nu am reusit sa opresc aceasta crima. Inainte traiam.Stiam ca tu ma crezi,ca tu ma iubesti. Acum ma agat doar de trecut,fara viata,pentru ca nimeni nu mai are incredere in mine. Monstrul este fericit,este satisfacut si ma ajuta sa ma prefac ca sunt bine,ca sunt puternic. Inima mea nu este bine. Nici nu stiu daca a fost vreodata.Cand erai in bratele mele se dadea o lupta apriga in mine. Raul si binele,bunul si frumosul,totul era in contradictie cu ce simteam. Voiam sa te iau de mana,sa nu mai am retineri. Am vrut mai mult,am sperat la imposibil.
De aceea,stiu ca este mai bine. Doare,o sa doara,dar o sa ma uiti,o sa ma ierti..Nu vreau sa traiesc in amintirea nimanui,sunt atat de rau..
-Nu pot fi fericit,asta e condamnarea mea. Sa fiu intr-un sicriu numit corp,sa ma las descompus de durere si sa ma faramitez in regrete.-
Regret fiecare noapte nedormita,fiecare lacrima de care sunt responsabil.Sunt matur,imi voi asuma responsabilitatea. Crede-ma,am stiut ca o sa se ajunga aici,am stiut de ce sunt in stare dar am gresit.Am gresit sperand,rugandu-ma,imporand sa reusesc sa ma castig,sa-mi eliberez inima din ghearele monstrului ce ma domina. Iarta monstrul din mine..Iarta-ma..

Advertisements

5 thoughts on “Ceea ce ti-am promis in nepromisiune..

  1. Lănțișorul tău

    Asea de liniștiți eram când ne țineam de mână și admirăm priveliștea surprinzătoare de albastru al Mării și eram pe cale să ne spunem cât de mult ne iubim a€¦ Destinul intervine și mi te fură în apele adânci ale mării.Totul a luat sfârșit pentru mine .Ce să fac acum? În lacrimi mă rog să te întorci la mine ,dar totul e în zadar.Nici un răspuns!.Mă echipez cu forțe noi,și cu noi abilități de a te cuceri din nou.Pun costumul de scafandru și pornesc în căutarea ta.Oxigenul mi se termină repede,inimă îmi bate puternic,Să continuii?Oare mai am vreo seansa?.Totul e negru aici jos,razele soarelui debia ajung pe fundul mariia€¦Si da văd că încă mai ții la mine și mi-ai lăsat că semn lănțișorul tău de aur care reflectă ușor spre privirea mea ,datorită unei raze de soare.Un zâmbet răsare pe față mea ,și prind putere .Îți ridic lănțișorul și îmi dau seamă că tu ești prin apropiere.De îndată te apropii..oare îmi zici rămas bun sau mă vrei înapoi?.Nu accept nici un răspuns.Te cuprind în brațe și mă ridic cu ține spre suprafața.Cum ai rezistat atâta timp fără mine,fără oxigen..ești o Diavoliță,mă lași să mă îndrăgostesc de ține și dupăia pleci!Scot lănțișorul ți-l pun la gât,o lacrimă începe să îți curcă.Te cuprind din nou în brațe:Te iubesc !Și te voi iubi mereu!

  2. Suntem destul de slabi pentru cât de mult am evoluat. Nu ne mai dăm timp. Ne supunem unei viteze incredibil de mari. Uităm de suflet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s