Curaj sa zambesti..

Imagine

 

Nu este cum imi doream sa fie.Pe o scara de la 1 la 10,nu stiu daca pot spune o cifra mai mare de 3 sau chiar de 2.Multe nu merg,multe nu sunt cum ma asteptam si nu stiu ce ar trebui sa fac,ce ar trebui sa sacrific,cum ar trebui sa actionez sa-mi fie linistit sufletul. Sa pot sa zambesc cand sunt singura,sa fiu impacata cu gandurile,sa simt ca,la sfarsitul zilei,vreau sa salvez toate trairile de astazi,vreau sa inramnez toate amintirile. Nu as fi vrut amintiri urate,nu as fi vrut sa port in mine un razboi ce ma sfasie,nu este o lupta cu arme,este o lupta rece.In interiorul meu totul este prea rece,prea dusmanos.Nimic nu se intelege,nimeni nu ma intelege. Si cum as vrea eu sa fiu inteleasa cand nu tip din toate puterile?Si cum as vrea eu sa fiu inteleasa cand nu scriu,scolareste,cu explicatii,tot ce ma nemultumeste? 

Poate asta este problema,ca astept sa fiu inteleasa fara sa vorbesc. Ca inca mai cred in acele povesti stupide in care cei din jurul tau,oameni care te iubesc,te inteleg din priviri,isi dau seama cand,in galagie,tu oftezi,cand,in intuneric,iti stergi lacrimile. Inca mai cred in basme. Inca mai credeam.. Asa se intampla mereu.Ma mint pe mine,fac asta atat de bine incat ma si cred,pana ajung sa explodez,sa nu mai rezist,sa nu mai am forta sa cred. 

Acum,este atat de frustrant cand nici nu stii daca vor intelege.Daca as fi cantat,as fi putut sa oblig lumea sa ma auda,dar asa.. cum as putea sa oblig pe cineva sa ma asculte cand eu tac? Sunt prea multi de ,,daca” in viata mea,sunt prea multe sanse pe care le las sa se piarda,sunt prea multe sentimente refuzate din cauza fricii. Imi este frica de infrangerea inimii.Nu vreau sa mi-o ofer la picioarele voastre : ,,Luati-mi inima,puteti sa o faceti bucatele” ,asa ca prefer sa mi-o imbucatesc eu,cu refuzuri,cu stopari,cu neacceptari. Sunt momente in care nici eu nu ma inteleg,sunt momente in care nu pricep de ce permit sa traiesc toate acestea daca nu vreau.Si atunci stiu.. Stiu cauza. Sunt prea slaba,nu am reusit sa fiu atat de puternica incat sa fiu superficiala,rece si nepasatoare.Oricat am incercat,inima mi-a amintiti mereu ca am nevoie de astea. Oricat am incercat,privirea a cautat fericire in jur,ca sa imi arate ce pierd. De multe ori am impresia ca totul este roz,ca sunt bine,ca nu sunt ca in momentele acestea.Tot de atatea ori ma sfasie durerea silentioasa din interioru-mi,mii si mii se intrebari imi lovesc parca cutia craniana,ma doare capul,nu pot sa suport. Inima imi pulseaza sangele prea repede,tensiunea imi creste brusc,respir greu,respir prea greu,si in mine incepe lupta. Astept,neputincioasa,sa vad cine invinge de data asta.Care parte din mine,cea buna sau cea rea,cea increzatoare sau cea fara speranta,cea cu putere de a zambi sau cea sugrumata de pesimism.. 

Acum astept.astept sa vad pana unde vor merge laturile spre victorie.. Spre a ma ucide lent?..

Advertisements
Image

The Lucky One

The Lucky One

Din frica,din cauza ca nu ne acceptam pe noi insine,ca nu vrem sa intelegem ca meritam asta.. Din toate acestea ajungem sa ne lasam controlati de teama. Si ea face tot ce este mai rau cu noi,ne face sa pierdem oameni,amintiri,momente pe care inima se chinuie sa ii pastreze aproape.Dar in acele momente nu stim,suntem nepuntinciosi,ne este prea greu sa infruntam situatia,sa acceptam,sa recunoastem si sa traim pur si simplu. Fara piedici,fara temeri.Doar sa traim. Sa simtim fiecare moment,sa ne impartasim toate momentele frumoase alaturi de cei de langa noi,sa nu ne fie teama sa plangem atunci cand simtim.Poate inteleg eu gresit,dar cred ca asta inseamna sa traiesti. Sa nu te gandesti la trecut,sa nu te gandesti la viitor,sa fii in prezent. Sa fii aici,unde-ti este si mintea si inima. Sa fii acolo unde-ti pleaca toate gandurile,sa spui tot ce simti,fara ezitari. Daca vrei sa o vezi,du-te la ea.Daca vrei sa ii auzi vocea,suna acea persoana. Nu lasa pe mai tarziu. Unele momente nu tin la nesfarsit. Poate nici acea persoana nu va fi langa tine mereu dar macar stii ca ai facut tot ce ai putut..Macar stii ca nu ai lasat nimic sa se piarda din cauza fricii. Nu fii las,nu fii naiv si nu pierde nicio ocazie de a fi fericit.
Totul sta in asta,sa inveti sa traiesti cu adevarat ..
,,Toti avem un destin,dar nu ne obliga nimeni sa il urmam” ( The Lucky One)

Image

Comunic

Comunic

Am inteles. Nu pot sa fac asta. Oricat as vrea,oricat as trage de mine,oricat m-as stradui si as incerca,imi este imposibil sa reusesc. Poate nu am ceea ce trebuie,poate nu stiu sa fac asta. Dar ceilalti cum reusesc? Poate din cauza ca imi doresc prea mult,nu sunt capabila sa fac asta. Nu inteleg,este atat de complicat si atat de simplu.
Teoretic,pare simplu. Mereu lucrurile par asa. As putea sa scriu zile si nopti despre,as putea aseza o gramada de cuvinte care sa te faca sa meditezi asupra acestui fapt.
Practic,ma omoara. Incerc atat de mult,am ramas fara forta,ma prind de ultimile firimituri de praf de speranta,incerc la infinit.Candva mi s-a spus ca ,,zero inmultit cu orice,este tot zero” . Ma tem de asta. Cum voi supravietui daca nu reusesc? Cum voi putea oare sa imi infrunt toate fricile,sa ma intrec mereu pe mine?
Nu pot sa fac asta.Am obosit sa ma mint,sa te mint,sa ii mint. Cand imi spun singura ,,pot”,ma lovesc toate contra-argumentele care-mi arata,clar si precis,ca nu pot. Se da o lupta prea grea intre dorinta si putinta. Nu stiu si nu inteleg de ce nu.. de ce nu reusesc sa iubesc.

Image

Refacere.

Refacere.

Se spune ca cel care a iubit,nu are cum sa fi ramas la fel. Ca cica iubirea te schimba,te ,,imbunatateste”. Nu inteleg. Ori din cauza ca nu am trait asta,ori din cauza ca nu pot sa inteleg,pur si simplu.
Iarna. Iarna in adevarul sens al cuvantului.Toti se gandesc la haine,sa se imbrace,sa se incalzeasca,insa cati incearca sa isi incalzeasca sufletul ?
Acum.. acum sunt prea multe intrebari,prea multe de facut si prea putin timp.Am nevoie sa ma cunosc. ,,Nosce te ipsum” .. am nevoie de mine ca sa rezist,ca sa inving.Poate am fost invinsa sau poate voi fi,dar este atat de greu sa accept,incat prefer sa ma prefac,totul este bine.