Image

Ce vezi?

Ce vezi?

Priveste-te in oglinda. Ce vezi? Esti ceea ce ti-ai dorit inca de cand erai mic copil? Esti un om frumos ?Ai fost de mai multe ori bun decat rau? Esti fericit? Ce ascunde privirea ta? Cate lacrimi sau cate zambete?
Daca esti fericit,nu ai cum sa ascunzi.Vei avea acea sclipire in ochi,avea voiosie.. Nu trebuie sa iti ascunzi fericirea. Traieste-o la maxim,profita de ea,ingrijeste-te de ea si fa-o sa creasca.
Daca esti trist..Ei bine,daca esti trist,iti vei vedea sufletul,nu chipul. Vei vedea cum esti tu,cel adevarat,fara masca,fara compromisuri,fara ezitari.Acum nu mai este nimeni altcineva,nu mai ai de ce sa te ascunzi. De ai lacrimi in ochi,de ai pumnii stransi sau buze muscate.. impaca-te cu tine. Gandeste pozitiv si incearca sa ii faci mereu pe cei din jur mai fericiti.In asta sta poate fericirea noastra,in fericirea celorlalti.Caci altfel,nu pot sa inteleg.. Nu pot sa pricep cum se intampla..
Ce vad cei care te privesc in ochi? Stiu ei sa vada dincolo de o culoare,de niste gene lungi sau scurte,stiu ei sa priveasca ?

Image

Depresii

Depresii

Mi-a luat atat de mult ca sa imi dau seama unde ma aflu. Am crezut ca pot,ca stiu si ca voi reusi,dar acum,in toate aceste momente imi dau seama cum este defapt. Sunt pierduta in superficialitate si nu stiu nimic din ce cred. Nu sunt asa buna. Nici macar nu ma descurc catusi de putin. Ce a fost in mintea mea sa imi cladesc atatea iluzii? Sigur,prostii. Asa au fost mereu,asa vor ramane.
Nu mereu increderea in sine e buna. Poti sa ajungi in extrema,sa ai prea multa si cand descoperi ca nici tu nu esti asa cum ai crezut,sa te darami,sa te prabusesti.
Eram altfel,sau cel putin credeam asta.Aveam o parere mai buna,credeam ca sunt o persoana care stie ce vrea,care lupta pentru ceea ce vrea,care obtine. Dar nu.M-am lasat amagita de aparente si mi-am lasat inima sa zboare in locuri interzise. Unde mi-a fost mintea? De ce nu pot sa fiu asa cum eram odata,cand totul era usor,cand aveam mai multa motivatie(impropriu spus,caci acum nu am deloc) ?
Doare si mai tare ca sunt persoana care m-a dezamagit. Doare si mai tare ca acum totul mi se pare in zadar. Nu pot. Nu vreau. Si chiar daca pot,nu reusesc sa si vreau. Daca vreau,nu pot.Si uite asa totul se invarte in jurul unui mare NU ,un NU apasator,sfasietor,tulburator.
Ajunsa in acest stadiu,mii de intrebari imi intrepatrund in minte. Cum sa ma concentrez cand nici nu pot sa ma adun ? Cum sa excelez cand nici macar nu exersez? Tampenii,aiureli,prostii.La asta se rezuma totul. Ce rost are viata? De ce nu putem pur si simplu sa ne punem sa dormim si sa nu ne mai trezim? De ce sa traim in intuneric,sa ne ascundem singurul punct luminos pe care-am mai reusit sa il pastram in noi ?
Nu imi regasesc drumul. Nu stiu daca am avut macar unul,dar acum stiu sigur ca sunt mult sub tot ce mi-am inchipuit vreodata. Depresii.Sinuicid.Fericire.