Image
1

Hai sa ne impartim

Hai sa ne impartim

,,Cândva, am luat hotărârea că-mi voi păstra inima doar pentru mine. Era incompletă, ciopârțită și urâtă, iar mie îmi era îngrozitor de frică. Mi-era teamă că de data aceasta nu ar mai rămâne nimic din ea, că iubirea mea s-a pierdut toată, că a rămas în urma mea. Dar apoi ai apărut tu, in zile de marti. Te-ai așezat în fața mea, ți-ai întins palmele și m-ai rugat să o așez acolo. Cu ochii rugători m-ai asigurat că iubirea ta o va vindeca, că inima ta o va completa pe a mea. Și te-am crezut, nu știu de ce, dar te-am crezut. Și cu ultimele fărâme de încredere, ți-am dăruit-o.
Ai avut dreptate, știi? Inima ta chiar a început să o vindece pe a mea. Pentru că nu a trecut nicio zi de atunci, în care tu să nu mă iubești, în care să nu mă pui pe primul loc și în care să nu-mi oferi siguranță. Nu știu dacă te-am meritat în fiecare zi, nu știu nici dacă am făcut ceva concret pentru care tu ai început să mă iubești.
Nu demult te-am întrebat de ce o faci, de ce mă iubești, iar tu mi-ai răspuns că nu poți găsi cuvintele potrivite pentru a-mi răspunde la întrebare. Că o faci pur și simplu, că nu ai încercat niciodată să găsești explicații pentru asta. Habar n-am de ce te-am întrebat. În definitiv, nici eu nu aș putea să îți răspund la aceeași întrebare. Pentru că iubirea se simte pur și simplu, așa cum spuneai și tu, și pentru că nu are sens să-i căutăm explicații.
Te iubesc e de ajuns. Fără “pentru că”… ”

Advertisements

One thought on “Hai sa ne impartim

  1. “Uneori eşti prostuţ, eşti un ciudat şi un copil. Nu te înţeleg şi te critic.
    Dar apoi mă gândesc că şi eu sunt la fel. Sunt ciudată prin felul în care te iubesc şi prin felul cum o arăt. Sunt un copil răsfăţat care obţine mereu ce-şi doreşte.
    Suntem diferiţi, dar extrem de asemănători. Râdem la aceleaşi glume, ne plac aceleaşi lucruri. Eu sunt mai visătoare, tu mai naiv. Apoi sunt matură şi tu mai copil. Ne contrazicem, ne certăm, ne tachinăm, dar până la urmă ajungem la acelaşi numitor. Când sunt supărată, faci tot ce îţi stă în putinţă să-mi schimbi starea, deşi, făcând asta, devii puţin caraghios. Dar o faci oricum.
    Mă priveşti când dorm, când plâng, când rad nebuneşte, când sunt mofturoasă şi întoarsă pe dos. Mă priveşti în tăcere cum te cert, cum îţi reproşez şi te acuz. Mă priveşti cu iubire, cu înţelegere.
    Mă asculţi, mă înţelegi, mă sfătuieşti, îmi spui că eşti mândru de mine şi că mă vrei alături pentru totdeauna. Aşa, ciudată cum sunt eu.
    Mă iubeşti. Nu ştiu exact cum ai ajuns să faci asta, dar o faci. În cel mai frumos şi sincer mod. Iar eu îţi mulţumesc pentru asta.
    Şi eu te iubesc. În cel mai ciudat mod posibil. Al meu. Dar te iubesc! Mereu. Şi când te cert şi când te sărut şi când mă pierd în braţele tale şi când îţi întorc spatele dacă mă supăr. Te iubesc! Nu simplu, ci cât se poate de complicat!”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s