As vrea sa pot sa-mi scot inima si sa o citesc,sa inteleg ce framantari o apasa,ce neintelegeri o fac sa se zbata ca-n moarte.
As vrea sa pot privi mai mult decat un chip in oglinda,sa patrund in el,sa-mi intreb ochii despre tot ce au vazut,sa-mi reaminteasca buzele tot ce am pronuntat..
Am fost slab sa-nveti sa fii puternica. please!…nu ma dezamagi.
“In realitate, habar n-am cine sunt eu. Eu! Cine sunt? Stiu ce-mi place si ce nu, cred ca stiu ce e bine si ce e rau, mai stiu ca traiesc – si cam atat. Nu, nu vreau sa ratez intalnirea cu mine. Trebuie sa-mi dau, sa inventez un timp in care sa ma caut de-a binelea si sa ma intalnesc. Trebuie sa gasesc o felie de timp in care sa ma caut. Timpul meu si numai al meu. Ma intreb ce-mi voi spune cand ma voi gasi? Habar n-am.
Poate ma voi privi lung si voi intreba: cine esti tu? Poate nu ma voi recunoaste. Poate voi trece pe langa mine pur si simplu. Poate eu cea adevarata nu are chef sa se intalneasca sau sa vorbeasca cu mine. De unde sa stiu ce vrea daca n-o cunosc? Imi doresc aceasta intalnire, dar mi-e si frica de ea. Nu stiu de ce.”