Quote

Şi atunci îţi …

Şi atunci îţi dai seama că încă nu eşti tu. Nici măcar nu ştii cine ar trebui să fii, ce culori ar trebui să ai, iar dacă te priveşti în oglindă ţi se pare că nici măcar o formă nu mai distingi. E cumplit să nu ştii cine eşti, dar îţi dai seama şi că e josnic să iei un suflet curat cu tine într-o călătorie pe care îţi eşti ţie dator să o parcurgi singur.

Image

Eminescu

Eminescu

Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?
Te-aș cere doar pe tine, dar nu mai ești a ta,
Nu floarea veștejită din părul tău bălai,
Căci ultima mea rugă-i uitării să mă dai

La ce simțirea crudă a stinsului noroc
Să nu se sting-asemeni, ci-n veci să stea pe loc?
Tot alte unde-i sună aceluiași pârău;
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris
Ca visul unei umbre și umbra unui vis?

Cu mâine zilele-ți adaugi,
Cu ieri viața ta o scazi,
Și ai cu toate astea-n față
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune,
El și răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-același vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleași frunze cad.

Vremea trece, vremea vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate.
Nu spera și nu ai teamă:
Ce e val, ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

nu

nu

Da,am invatat ca lucrurile isi au frumusetea lor de o clipa. Cu cat dureaza mai mult,se pierde sensul,profunzimea. Si totusi,e atat de greu sa ne multumim cu putin..

Image

Miercuri

Miercuri

Stii ce e trist? Ca odata increderea pierduta,ai nevoie de o minune ca sa o recastigi.Din moment ce tu ai dat unei persoane toate motivele sa isi faca o anumita parere despre tine,sa nu te simti prost. Este din vina ta.
Primesti ceea ce dai.

Image

Căsătorie ?!

Căsătorie ?!

Poate că unii dintre voi sunteţi căsătoriţi,sper să nu,poate alţii nu,şi vor fi de acord cu ideile mele.
Când eram mică îmi doream ca, atunci când voi fi mare,să am o slujba bună şi să mă căsătoresc. Cu un prinţ prea frumos venit călare pe un cal alb,deşi bunica îmi spunea mereu că dacă-l aştept călare,o să mor singură,dar să revenim,un prinţ prea bun,prea iubitor,prea blând,prea prea.Unul cu care să mă completez,nu că aş fi incompletă,unul cu care să mă contopesc şi să formăm un suflet. Tot bunica îmi spunea că omul la nervi spune adevărul. Aşa că voiam un om calm,care,atunci când s-ar enerva,să o facă doar din cauză că nu înţeleg cât de mult mă iubeşte. În următorii ani am continuat cu această idee. Trist este că am fost nevoită ca,după fiecare experienţă,să mai tai câte o calitate a prinţului meu,şi astăzi sunt deja pe negativ. Nu că nu aş şti ce îmi doresc,ci că ştiu că nu găsesc. Visam că voi purta,în momentul acela,desigur,o rochie albă minunată,ca de prinţese,cu un val mare sub care să mă ascund,pantofi albi ce să mă poarte spre dragul meu prinţ şi mănuşi lungi până la cot,pentru că toate prinţese aveau mănuşi.
Când mă gândesc la asta,îmi dau seama cât de naivă eram,că să nu spun prostuţă.Acum nu mai cred în nimic.Mai ales în căsătorie. Oamenii s-au schimbat atât de mult încât nu mai fac faţă anganjamentelor. Nimeni nu îşi mai asumă responsabilitatea pentru că toţi suntem prea ocupaţi cu vieţile noastre singulare,suntem ocupaţi cu cariera,cu orice altceva decât de inimă. Şi ce şanse să mai aibă căsătoria,veche şi sfântă taină,când omul nu mai are timp să se regăsească? Cu regret am văzut cupluri ce,după 7 ani de iubire,s-au despărţit după o luna de căsătorie. Pur şi simplu: ne-am dat seama că nu ne potriveam. Cum naiba? După tot acest timp în care v-aţi iubit,după numai o luna de mariaj aţi realizat că nu va potriviţi,că nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă?
Îmi este frică de omul modern.Este atât de slab în faţă tentaţiilor. Este slab,nu încearcă să se opună,să distrugă răul de la rădăcina,cum se spune. În fiecare zi aud că X şi Y se despart,după 5,10,20,30 de ani de căsătorie.Atunci ,mă gândesc,erau beţi când au spus: Până moartea ne va despărţi ?! De ce să faci o promisiune,un legământ,dacă nu poţi să o împlineşti? Mă întristează situaţia asta,că am ajuns să consider căsătoria o prostie. Totul este prea fals,prea superficial.
Unde sunt vechile poveşti de dragoste,în care cei doi se întâlnesc,se îndrăgostesc,se căsătoresc şi abia moartea îi desparte? Unde sunt cuplurile acelea care ajung,la bătrâneţe,să se plimbe liniştiţi,de mâna? Unde este sufletul ăla făcut din două persoane?
Ce rost mai are căsătoria,când oricum se desface?

Image

Ai sa-ntelegi

Ai sa-ntelegi

Poate că sunt persoane ce au un fel de viaţă mai diferit. Ca iubita locotenentului francez,persoane ce trăiesc prin depresia lor,prin neaceptare şi prin frustrare. Şi totul este atât de profund,de cuprinzător,încât,oricât ar încerca,el sau ea nu se poate desprinde din ghearele durerii. Dar îi place. Nu îşi imaginează viaţa altfel,căci,în cazul ei,o altfel de viaţă pare ireală. Fericire,zâmbete,mereu şi mereu.. nu crede că există. Şi oricât ar încerca să creada că se poate schimba,se minte,căci,defapt,ea nici nu vrea să trăiască altfel. Viaţă-n negru,sumbră,ştearsă este sufletul ei,o hrăneşte zilnic şi o face să se târască de pe o zi pe alta. Nu va avea niciodată încredere deplină în cineva. Şi la urmă urmei,cum să ai încredere în cineva când tu nu ai încredere în ţine?
Pentru noi,cei depresivi,viaţă este mult prea copleşitoare,părţile negative mult prea evidente,chiar ţipătoare. Nu ştiu tu,dar eu nu pot să nu mă inec cu propriile-mi gânduri. Nu ştiu tu,dar la mine este deja un mod de a trăi. Pentru noi,totul se simte,pentru că totul se trăieşte.

Image

Carte

Carte

Am ajuns la concluzia că nu mereu este bine să citeşti. Poţi să iubeşti atât de mult trecutul,o anume perioada,o anume poveste,încât nu să fii fan,să fii dea dreptul obsedat. Să fii un om modern cu aspiraţii din trecut. Să aştepţi să găseşti pe stradă poveşti despre care ai citit toată noaptea în minunată ta carte.
Este dificil să fii dezamăgit şi să nu poţi să dai vină decât pe tine,că ai citit,că ai crezut prea mult,că ţi-ai dorit atât de mult încât în mintea ta totul părea ceva obişnuit,real. În mod special oamenii. Atât de simpli,de sinceri,de buni,de primitori şi de..indragostibili.Le pot spune aşa persoanelor care par perfecte pentru a te îndrăgosti de ele,nu ştiu cum altfel să explic. Acele persoane ce sunt exact cum îţi doreşti,sunt aşa cum vrei,sunt din povestea ta..persoane indragostibile. Aş defini aşa o persoană pe care,atunci când o vezi,nu pare din lumea actuală. Nu că este înapoiată,ci că are principii pe placul tău,ca din cărţi. Şi pare o filă mergătoare,pare scrisa de un suflet mult prea priceput şi astfel devine perfect. Perfecta să i te dăruieşti,să i te destăinui,să te uneşti cu ea. Este acea persoană pe care o cauţi în disperare de prea mult timp,fără să ştii.
Şi totuşi,este mai bine să trăieşti în poveşti,cu fiecare rând citit,decât să trăieşti în prezent,unde pericolul se pune asupra inimii tale,asupra fiinţei tale.