Image
0

Memorii masculine

Memorii masculine

Până acum era o copilă. O vedeam,în ciuda vârstei,ca pe o fetiţă care are nevoie de cineva care să aibă grijă de ea. Mi se părea atât de naivă,inocentă şi fragilă.Ştiam că poate să plângă chiar de la un cuvânt şi ştiam că nu trebuie să o rănesc. Mi-a fost greu să îmi iau inima în dinţi şi să îi spun:
-Uite ce este,încerc să îmi feresc privirea de a ei,m-am îndrăgostit.Ştiu că te dezamăgesc dar.. nu am putut să mă opun. În acel moment a început să privească pe fereastră. Nu a clipit,nu s-a mişcat şi nu a plâns. Simţeam că trebuie să îi spun tot.
-Am cunoscut-o acum 3 săptămâni,când am fost la ziua lui Cosmin. Era foarte atrăgătoare şi apoi am aflat că e şi deşteaptă. Eram puţin beat,dar ţin minte tot. Când ţi-am dat mesaj spunându-ţi că te iubesc,mă simţeam vinovat. Ea mi-a spus că nu trebuie,că o să fie secretul nostru. Că putem să ne întâlnim noaptea,la mine sau la ea.
Cea care mă asculta continuă să rămână nemişcată. Credeam că va muri de durere,că mă va lovi,va innebuni.Mă va întreba de ce am făcut asta,dacă aşa îi arăt eu că o iubesc după atâta timp. Însă ea a rămas rece. Nu a schiţat decât un zâmbet. S-a întors spre mine,mă privea blând. ,,Ştiam că iubeşti pe altcineva. Am simţit asta,dar am vrut să aud de la tine.” Nu înţeleg de unde ştia,am crezut că am ascuns totul foarte bine. Parcă mi-a citit gândurile. ,,Ai ascuns foarte bine,dar inima mea a simţit. Nu mai erai tu,acelaşi,al meu.”S-a ridicat şi m-a mângâiat pe obraz. Mă privea iar rece,transparent,ca la inceput cand am cunoscut-o. ,, Nu sunt supărată. Mai devreme sau mai târziu făceai asta,pentru că nu mă considerai destul de bună pentru tine.Iubirea adevărată nu înşeală,aşa că am înţeles că a fost o greşeală relaţia noastră. Să fii fericit şi sper că vei ajunge vreodată să iubeşti cu adevărat.” Şi a plecat. Am auzit-o cum a închis uşa de la intrare. Am vrut să mă duc după ea,dar,când am văzut cheia de la intrare pusă pe masă,mi-am dat seama că nu vrea să mă duc după ea.De atunci a început calvarul. În noaptea aceea mi-am dat seama că ea putea fi marea mea iubire,mi-am dat seama că eu eram defapt cel slab,cel care avea nevoie să fie îngrijit. Ea era matură,lucidă şi inteligentă. Cu mult mai inteligentă decât mine.
Din acea zi,nu am mai vorbit niciodată. Nu ştiu ea,dar eu nu am putut să uit nimic şi plătesc cu suferinţă pentru ceea ce am greşit. Am greşit că nu am ştiut să o văd cu adevărat,nu am ştiut să o fac fericită ori să am grijă de ea. Nu am fost bărbat,când ea a fost femeie. Femeia vieţii mele.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s