Propriul meu infinit.

large (2)

Da,uneori simti ca esti intr-un avion la 4000 fara pilot,alteori simti ca totul se duce naibii,ca tot ce ai incercat sa construiesti,sa tii unit,se duce pur si simplu,fara sa te mai intrebe ceva. Lucruri,persoane,trairi,totul se duce. Si noi ne ducem, bucati dupa bucati. Astazi pleaca o bucata pe o frunza,maine cu o picatura de ploaie,poimane cu un fulg de nea. Totul pleaca. Ne mintim,ne facem iluzii,speram la infinit. Dar ce este de fapt infinitul ?Suntem noi capabili sa il vedem ori sa il intelegem ? Pentru mine infinitul este ca un loc in care trebuie sa ajung,dar nu in mod direct,prin persoana mea. Sa ajunga doar bucati din mine,fasii care s-au desprins,fara regret.

As dori ca mereu sa iau cele mai bune decizii. Dar atunci,din ce as mai invata? In viata trebuie sa pierzi ca apoi sa stii sa castigi. Trebuie sa te murdaresti de noroi ca sa te bucuri de apa limpede. Multa apa,cu petale,cu arome,cu miros de vanilie in jur. O camera mare si goala,pe care stau atarnate poze. Amintiri,oameni,zambete. Trecut pe care sa il simti prezent atunci cand nu mai gasesti altceva de facut.

Ah,si ce mult timp mai pierdem noi gandindu-ne la trecut! Ah,si ce multe clipe mai pierdem noi incercand sa ne raspundem la intrebari inutile. O sa imi spui ca nimic nu e inutil. E inutil ce nu e util. E inutil acel ceva ce nu te face sa fii mai bun,ce nu te face sa progresezi ori,pur si simplu,sa te simti mai fericit,mai tu. Eu mai am timp de pierdut,dar nu mai am timp de castigat. Intelegi? Nu ma poti face sa trec peste niste momente pe care risc sa le irosesc. Nu vreau sa fac asta,caci asta inseamna sa ma indepartez de infinitul meu. Propriul meu infinit,suna bine.

Propriul meu infinit,insumand toate cuvintele pe care le-am rostit. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa fii mereu sincer,sa spui exact ce gandesti. Risti sa superi,dar nu sa minti. Mai bine sa fiu o ticaloasa sincera,decat o mincinoasa simpatica. Nu imi place sa ma ascund dupa degete. Nu mai sunt copil,stiu ca nu merge acel joc in care inchideam ochii si lumea nu ma mai vedea. Prosti. Sunt multe amintiri frumoase care acum mi se par din alta viata. Ca un deja-vu, la fiecare dezamagire stiu ca nu e ultima. Ca un deja-vu, in fiecare noapte,dupa ritualul de pregatire al somnului,imi vin in minte aceleasi cuvinte: De ce sa nu.. ?.  Acum nu o sa ma mai pierd in lungi fraze fara sens,caci oricum nu vad niciun indicator la capat de drum . Te rog sa ma ierti daca te supar,dar te rog sa nu imi accepti prefacatoria. Scoate-mi masca si accepta-ma,ori pleaca.  Nu iti pot da ce nu am,nu imi trebuie ceva de care nu am nevoie.

Hai sa fim constienti. Viata nu inseamna numai roz,cum nu inseamna numai negru. Binele in rau,raul in bine e esential. Eu cu tine suntem un  dezastru,dar nu unul mai mare decat dezastrele pe care le provocam atunci cand suntem unul fara celalalt.

Propriul meu infinit,atat de mare si atat de confuz,ajuta-ma.

Advertisements

One thought on “Propriul meu infinit.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s