Jurnal

Jurnal

10731055_689051457857746_1251110729076874029_n

Haide sa vorbim,sa ne spunem cuvintele nerostite.

Haide sa ne impartim memoriile.

Lasa-mi mie partea buna,lasa-mi filmul.

Nu stiu daca ar fi multe de spus sau nu,dar nu a fost asa cum ar fi trebuit,nici macar acum nu este,nici peste un timp nu o sa fie.Pentru ca tu,eu,amandoi,ne lasam pierduti in timp,ne lasam distantati de aer. Prea mult aer intre noi,prea mult nescunoscut,imi este straniu sa te stiu un strain! Imi este straniu sa ma detasez de tot ce insemni pentru mine,ti-am zis ca sunt sincera. Tot ce ti-am dat,era tot ce aveam. Nu a fost mult,dar a fost tot-ul meu. Ca nu a fost suficient,imi pare rau. Ca a fost prea mult,sa iti para tie rau.

Oare s-a facut intre noi prea tarziu?

Te intrebi de ce iti scriu mereu?
Iti scriu pentru ca vreau sa te imbratisez cu cuvintele asa cum n-am putut cu bratele.
Lasa-te imbratisata. Stiu sigur ca ai nevoie sa te pierzi intr-o astfel de imbratisare!

Sperantele mele

Sperantele mele

large

Nu astept de la tine cuvinte. Nu vreau sa imi spui nimic. Vreau sa ma faci sa simt tot ce e de spus in cuvinte. Sa vorbim prin respiratii,sa ne descarcam prin saruturi,sa ne certam din priviri si sa ne impacam,intotdeauna,cu inima.

Nu vreau sa fiu ipocrita. Sunt atat de multe cuvintele care-mi plac sa le aud! Ma fac sa ma simt mai bine ,sa zambesc,dar nu ma asigura. Nu imi transmit nimic.Si eu pot sa iti spun ca te iubesc.Si? Sunt doar cuvintele,ele nu trebuiesc rostite,ele se simt. Totul trebuie sa fie profund,sa ma tragi in abis,sa ma tii in abstract si sa ma invalui cu mister,sa nu ma lasi dezbracata de necunoscut.

Spune-mi te-as recunoaste si in intuneric dupa cum taci si dupa cum respiri.Intr-un miliard de oameni. Dar nu vreau sa te aud,vreau sa te simt. Atunci cand o sa aud asta,o sa fiu a ta. O sa-ti pun la picioare toata iubirea pe care o pot oferi,o sa fiu tot ceea ce ai nevoie,vei putea face orice vrei tu din mine. Dar arata-mi ce vreau. Simte. Atat de sublim si de puternic.Nu pot sa ma compromit,prefer sa ma pierd in nedaruire,sa mor in singuratatea-mi lacrimilor decat sa renunt la visul meu. Inca mai sper ca tu o sa-mi vorbesti asa cum vreau.

Ca eu o sa te aud,o sa iti aud inima,o sa iti aud pulsul,o sa iti aud sangele,o sa iti aud pupilele dilatandu-se,o sa iti aud privirea miscandu-se. 

Nu poti sa imi spui ca cer prea mult daca tu nu reusesti sa imi oferi. Poti spune doar ca nu esti tu acel al meu..

Ploaie de toamna

Ploaie de toamna

1

2

Uitasem cat de mult iubesc toamna,chiar si citadina. Uitasem cat de multa energie imi da timpul alaturi de o persoana draga,o persoana cu care sa fiu eu,fara nici cea mai mica teama.

Acum mi-am reamintit,am reinviat,ma simt mai bine si mai fericita. Ce sublim! Ce spectacol al naturii minunant!

Multumesc,Dumnezeu,multumesc,natura!

Inchide telefonul

Inchide telefonul

large

Închide telefonul

Închide telefonul,
Îţi pot scrie tot ce nu pot să-ţi spun
Să îţi tulbur visele intrând în mintea ta
În timp ce tu dormi fără să ştii
Că toate gândurile mele wireless
Se ascund sub tastaturi şi circuite
Căutând cutia poştală a nopţii şi a sorţii.

Închide telefonul,
Acum îmi fac marele curaj de a-ţi scrie
În cuvinte simple marile adevăruri
Pe care nu ţi le-am spus niciodată,
Şi nu-mi e teamă că-mi răspunzi spontan
Aşa că am timp suficient să butonez
Sentimente esenţiale şi chinuitoare.

Închide telefonul,
Nu-mi trebuie toată noaptea să-ţi transmit
Poezia a ceea ce a fost şi nu va mai fi,
Frica aceea străină de fricile dragostei
De a deveni apropiaţi până la pierderea identităţii
Şi nu ştiu dacă inbox-ul tău are spaţiu
Pentru o mărturisire de a fi şi a nu fi.

Închide telefonul,
Dimineaţa te vei trezi cu mine în gând
Şi eu voi fi departe chiar dacă voi fi tot aici
Când vei afla prin cuvinte fără căldură,
Căldura mâinilor care le-a scris atunci
Ca şi când tu ai fi stat la celălalt capăt al firului,
Nu pierdută prin visele cu eu şi tu.

Închide telefonul,
Eu nu mai ştiu să te iubesc şi nu ştiu de ce
Poate că n-am ştiut niciodată şi m-a învăţat cineva
Care nu mai este, care n-a fost, nimic nu mai are rost
Îmi e ciudă până la urlet şi aş vrea să sfâşii răsăritul
Să recompun din bucăţi mici de soare
Toată dragostea pierdută printr-o întâmplare
De care n-ai aflat nici tu, nici eu
Şi cu toate astea ne credem vinovaţi amândoi,
Un vânt trist ne suflă prin suflete
Le răvăşeşte, le cântă şi apoi le poticneşte
În umbre pe care numai luna ni le-ar putea lumina
Dacă nu s-ar risipi şi s-ar face nevăzută
Prin universul pierdut al dragostei noastre.

Închide telefonul,
Iar după ce l-ai deschis peste o noapte
În care am plecat definitiv din toate locurile
Unde mă ştiai, unde mă aveai, unde mă iubeai,
Cred atât de mult că ar fi bine în acea dimineaţă
Să nu mă asculţi, să nu mă citeşti, să nu mă suni
Doar să mă aştepţi cu telefonul într-o altă viaţă.

Marius Tucă