Teoretic, trăim într-o eră a comunicării. Practic, aceasta ne lipsește cu desăvârșire.
Comunicarea autentică este diluată din ce în ce mai mult de dorința fiecăruia de a spune prin ce vacanță a mai fost, ce și-a mai cumpărat, ce probleme imense are sau ce a mai făcut colegul/a de la serviciu sau școală.
Rezultatul? Nimeni nu mai ascultă pe nimeni. Stăm în fața celuilalt prefăcându-ne că îl ascultăm doar pentru a ne veni rândul să vorbim.
Tânjim să fim ascultați și înțeleși măcar un moment.
