0

Mana rece

large (1)

Iarta-ma,iubire,am incetat sa iti mai scriu. Iarta-ma,inima,nu pot sa fac asa cum imi spui tu.

Astazi s-a intamplat ceva,ciudat,straniu. M-am gandit atat de mult la tine si la chestiile inutile pe care le fac,incat mi-am dat seama de penibilul in care ma aflu. Am incetat asadar sa mai cred in tine. Aveam sperante,aveam iluzii,vise si cuvinte,toate pentru tine dar acum nu mai am nimic. Resentimente,indiferenta,neacceptare. Nu te mai pot gandi,nu te mai pot visa,nu te mai pot pastra in scrierile mele. Sunt prea melodramatica si urasc asta. Incep sa-mi urasc fiecare particica in care te gasesc,caci nu inteleg de ce te-am imprimat. De ce am lasat sa-mi fii templu,de ce am acceptat sa ma inchin tie,sa vad doar religia ta. Esti mai mult decat poate sa fie ceva sau cineva. Esti ca un Dumnezeu al mintii si al inimii mele,care ma domina si ma arunca la zid de cate ori are ocazia. Fara mila,cu imprudenta,ma trantesti in perete,ma trantesti in sticla,ma faci sa sangerez,sa urlu de durere,sa-mi desenez mana-n mocirla,sa-mi astup gura doar ca sa nu te strig. AM NEVOIE DE TINE! Deaia imi astup gura,pentru ca aiurez.

Am nevoie de un ospiciu. In care sa ma tratez sau in care sa-mi traiesc nebunia intr-o oarecare liniste. Am nevoie si de o camera goala,pe care sa o umplu cu tine. Nu ca mi-ar ajunge locul. Nici in infinitate nu m-as descurca,caci tu esti totul. Este atat de apasatoare povestea. Sfasietoare si mortala.

Tu-mi esti moarte.

3

Normalul

large

Sa traiesti in trecut ori in prezent inseamna sa nu fii in prezent. Si ce poate sa fie mai sfasietor decat sa nu iti vezi propria viata,in momentele ei de glorie,in prezent?

Ma intreb cate putem sa induram noi,oamenii. Cate lupte se pot da in noi,ca a doua zi sa fim la fel,sa ne comportam ,,normal”? Definesc normalul meu ca fiind o stare de detasare,ignorare si poate chiar iritare legat de tot ce e in jur. Uneori,rareori,normalul inseamna sa zambesti. Iubesc acele normal-uri. Hm,normalul tau cum este?

Tu,dragul meu,ai fost ceva . Ai reusit sa imi ridici atatea intrebari! Cine esti,de unde vii,ce faci,cum esti? Si,de parca nu ar fi fost suficient,Unde esti? Te gandesti la ce ma gandesc si eu? Suntem un doi ? Putem fi? Vreodata,oricand? Nu stiu daca ar trebui sa iti spun direct ce vreau, nu stiu nici daca vreau asta cu adevarat. Asta a fost mereu problema mea: nu am stiut,iar cand am aflat,am considerat ca nu mai merita. Cine suntem noi ca sa putem spune daca ceva isi merita soarta sau nu? Ca sa iei astfel de decizii,trebuie sa fii lipsit de sentiment,de orice fel. Rece,imun,mort. Sunt mort pe jumatate. Invie-ma sau ingropa-ma. Sa-mi pui la capatai o cununa de flori salbatice,la fel ca iubirea. Sa ma stropesti cu apa de ploaie rece,ca sa nu pierd savoarea vietii. Si sa imi aprinzi lumanarile,stii ca nu imi place intunericul. Sa nu imi plantezi flori obisnuite,vreau altceva. Vreau niste flori deosebite,asa cum mi-ar fi placut sa fiu eu pentru tine.

Si daca ma alegi in viata,ce ar conta? Am murit destul fara tine deja..

1

Tu,fiinta duala

large (3)

Nu ai vrut sa fii a mea. Ti-am cerut sa-mi fii regina,sa iti slujesc pana la sfarsitul zilelor si dincolo de ele. M-ai refuzat brusc,cu privirea rece si neafectata. M-am chinuit sa gasesc o urma de simtire in tine. M-am chinuit sa te incalzesc;mainile tale imi inghetau buzele. Am luptat cu demonii tai,am trecut peste zidurile arse. Am regretat ca nu am urlat dupa tine,nu am urlat sa iti spun cat te iubesc si cat insemni tu pentru mine. Nu ti-am spus ca esti tot ce am. Pentru ca tu esti tot ce voi avea,mereu.

Nu ai vrut sa fii a mea. Ti-am implorat iubire. Ti-am promis stelele,ti-am adus bucati din ele,ti le-am pus la picioare. Le-ai calcat,ai spus ca nu conteaza. Ca tu nu ai nevoie de ele. Ca tu nu ai nevoie de iubire,ca tu nu ai nevoie de mine. Dar eu?! Eu cum sa traiesc fara tine?

Cine esti tu,vrajitoare? Cine te-a facut sa suferi? Cine ti-a innegrit sufletul? Carbonizat,exact ca un lemn inainte sa se faca scrum. Asa iti este inima. Am vazut-o,pe ascuns,intr-o noapte friguroasa. Ai vrut sa imi arati ca nu simti nimic,ca nu te infioara sarutul meu. Ti-am vazut intrebarile din privire. Ti-am citit groaza,spaima. Ai plecat trantind usa. Mi-ai smuls sufletul.

Cine esti tu,copila? Nu am reusit sa te vindec.Am luptat pentru tine,ti-am cautat tratament,ti-am ingrijit ranile. Totul ca sa fii tu bine. Dar nu a fost suficient. Nu poti sa invii un mort. Tu iti porti moartea atat de mandra.. Stiu cum esti. Stiu cine esti. Deaia nu te pot lasa,deaia nu pot sa nu te iubesc. Pentru ca te stiu.

Oricat de departe ma alungi,o sa fiu cu tine,tu-mi esti regina. Inima mea iti slujeste tie etern. Oriunde te vei ascunde,te voi gasi,copila. Si in ceasul mortii,o sa opresc cavoul o clipa ca sa-ti mangai chipul trist. Vesnic trist,iubita mea. Vreau sa fiu salvarea ta,trebuie sa fiu.

0

Omul potrivit

large

A fost. A fost ceva spontan si ne-a prins nepregatiti. Ori poate ca a fost prea repede,a durat prea putin.  Eram oamenii perfecti in povestea perfecta. Ce lipsea? Timpul nostru,ca un intreg. Lipsea conexiunea. Si nu am avut noroc niciunul dintre noi,nu am gasit-o. Nu pe cea potrivita,nu pe cea suficient de rezistenta. Era ca si cum pornisem pe un drum iar la un moment dat s-a ingustat atat de mult incat abia mai puteam trece cate unul,tarandu-ne. Nu a fost bine,nu suntem nici macar impacati. Eu nu ma pot impaca astfel,cu un lucru al carui final nu il stiu. SI ce e mai rau,nu ii stiu nici inceputul. Nu a avut unul.

Parca toate fortele naturii s-au opus povestii. Vantul batea prea tare,frunzele parca erau scheleti ce se sfaramau sub picioarele mele. Trebuia sa imi fi dat seama inca din culoarea cerului ca nu este de bine. Tu ma asteptai,cu aceeasi emotie. Nu pot sa neg,stiu ca a fost reciproc.Am ajuns,m-am asezat langa tine si timpul a trecut. Nu stiu cum,dar a fost atat de placut si de linistitor. Apoi ne-am luat la revedere,urma sa ne mai vedem. Nu ne-am mai vazut. Nu ne-am mai gasit. Nu ne-am mai aflat,ai incetat sa ma cauti,am incetat sa te caut. Ne-am pierdut printre degete,ne-am pierdut intr-o eternitate a frustrarilor. Nu am luptat suficient ori nu eram compatibili? La naiba,nici nu cred in compatibilitate. Doua persoane ori se potrviesc,ori nu.

Obisnuiam sa spun  ca oamenii care sunt meniti sa fie impreuna,vor fi,indiferent de imprejurari. Trecut. Mi-am dat seama ca am gresit. Ca nu totul merge asa. Unele lucruri sunt mai profunde,necesita timp.Si dorinta. Si doi. Mai ales doi. Un doi esential,fara de care unul sau altul nu inseamna nimic. Pentru ca despre asta era vorba:sa fim doi. Amandoi,acelasi doi.