Viata elevului navetist (1)

large (2)

Nici nu iti poti inchipui cat de frustrant poate sa fie uneori. Sa sune zilnic alarma la 5:20,sa ai deja cosmaruri cu asta.Numesti un vis frumos unul in care nu te-a bantuit imaginea ceasului sunand. Sa-ti parasesti patul,exact cand devine parca mai cald,mai moale,mai comfortabil,hm,este destul de greu. Este ciudat cum tu trebuie sa te pregatesti de o noua zi,cand afara cerul inca doarme. Stelele te ingana la poezii de dragoste,la filme care sa-ti bucure inima,numai la pregatit pentru o noua zi-care se nimereste sa fie si ca naiba,sa ai un test,2,cateva ascultari,niste teme-presiune din toate partile.

Presiunea se pune,din punctul meu de vedere,atunci cand toata lumea asteapta ceva de la tine. Profesorii asteapta sa fii mereu pregatit,prietenii asteapta sa fii mereu bine-dispus,parintii asteapta mereu sa faci ceea ,,ce trebuie”,pana si pasarile cerului parca-ti cer sa faci ceva.

Hainele parca-s ostile,aspre si te zgarie. Chiar si bluza ta de casmir,pe care o iubesti atat de mult,la ora asta-n noapte te face sa vrei sa o vezi in bucati. Sa iti descarci pe ea toata frustrarea. Iti spui ca e o prostie,ca o sa mori,ca nu rezisti,dar sunt atat de multe persoane care au trecut prin asta! Hai lasa,nu te mai alinta,nu totul se invarte in jurul tau.

Eh,cerul pare mai negru de afara. Vantul sufla mereu,frunzele fosnesc si tu mergi. Singur. Nu mai este nimeni pe drum,nici macar o pisica ratacita poate. Nu trec masini,nu se aud vorbe,nu vezi macar un zambet. Cum as putea sa imi incep ziua bine cand totul este atat de posomorat? In statie oamenii sunt mereu aceeasi. I-am vazut de atatea ori incat deja le stiu obiceiurile. Pot sa ii vad de cum se trezesc,cum se pregatesc sa plece la munca,cum merg spre statie,cum merg apoi,la sfarsitul zilei,acasa,spre pat. De exemplu,el. Ajunge in fiecare dimineata cu 2 minute dupa mine. Cronometrat. Mereu are vesta aceea neagra si palaria. Isi tine banii in buzunarul drept si telefonul in buzunarul de la piept. Uneori mai are in buzunarul stang ochelarii. De cele mai multe ori,ii uita acasa. Stiu ca o data se chinuia sa citeasca un afis lipit pe un copac,era in una din zilele in care-si uitase ochelarii.

Autobuzul strica linistea. Huruie si zorgane,de este imposibil sa nu il auzi. Evident,oricat de silentios ar fi,in linistea noptii,devine un monstru. Un monstru cu usi vechi,cu scaune imbibate in praf,peste care timpul a trecut,au trecut si generatii,au trecut si vise. Oare cate persoane se gandeau la viitor in autobuz? Oare cate persoane isi faceau planuri,isi clasificau treburile,isi puneau ,,gandurile in ordine” ? Atat de multe,incat nu mi-ar ajunge o viata sa-l ascult povestindu-mi.

Acum vine si partea buna-cea mai buna. Locul meu de la geam,linistea neintrerupta de vreun ,,partener” galagios,imi confera cateva clipe de bucurie. Natura este minunata,perdeaua grea neagra incepe sa se ridice,incet,desigur,si bruma mangaie vita-de-vie din departare. In zilele bune,in care nu plec in timpul noptii,pot sa vad si rasaritul. Minunat,sublim si delicat. Imi incalzeste privirea si imi inveseleste intreaga zi. Oamenii vorbesc. Despre munca,despre familie,despre meciul de aseara,despre bani,despre cat de mult au dormit sau nu. Si atunci ma intreb daca asta e ceea ce au vrut. Oare cand au fost mici s-au gandit ca isi vor petrece zilele intr-o rutina sfasietoare?

Imi este frica de viitor. Nu vreau sa fiu in locul lor,sa imi las visele sugrumate,inima sfasiata si sa fac ceea ce nu vreau. Sa ma las constransa,sa fac mici/mari compromisuri. Intelegi? Viata este prea neagra in autobuz. Lumea a uitat sa se bucure,lumea a uitat sa rada.

As vrea sa rad,dar nu pot. Inca imi este dor de pat,de perna mea. Dar stiu ca fac toate astea cu un scop. Stiu ca fac astea din propria-mi alegere,ca am de ales. Si ales sa trec peste. Peste somnul pierdut,peste momentele linistite,peste ne-presiune. Pentru ca am un scop,am un tel si un vis care ma asteapta. Am de lucrat la el. Caramida cu caramida,trebuie sa il cimentuiesc,sa fie puternic,cel mai puternic. Trebuie sa reusesc,

O sa reusesc.

Advertisements

4 thoughts on “Viata elevului navetist (1)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s