nu eşti pregătită

large

Domnişoara Fără Nume

Cine te-a trimis la mine?
A cui eşti?
Ce e cu aerul ăsta impenetrabil?
Ai carne, amintiri, oase?
De unde nepăsarea asta?
Şi neobrăzarea asta rotundă?
Răspunde, în numele meu,
Al aroganţei ce te străbate,
A gândului ascuns care mă cuprinde.
De ce încalci legea gravitaţiei
În văzul întregii lumi
De parcă ai călca pe ape?
Cum te cheamă, necunoscuto?
De unde vii?
Atât de îndrăgostită de tine
Şi de culorile năucitoare
Care se zbat în preajma ta.
Cui aparţii?
Ai cunoscut suferinţa?
Dragostea, neliniştea, sublimul?
Le-ai împărtăşit cu cineva?
Cum te numeşti?
Care este slăbiciunea ta?
Cine te alintă?
De ce ai ochii aşa?
Nu e un interogatoriu,
Domnişoară Fără Nume,
Dar nu pot să neglijez,
Să fiu atât de nepăsător
În faţa unei frumuseţi
Atât de bezmetice şi iraţionale,
Nu mi-aş putea ierta păcatul
De a nu vă fi întrebat
Câteva banalităţi legate
Mai degrabă de fiinţă
Decât de poezia efemerului,
Aşadar, Domnişoară Fără Nume,
Cărui fapt nemaiîntâlnit
Datorez această destrăbălare
A frumosului în stare pură?
Cine eşti?
De unde vii?
Şi, mai ales, încotro?
Orgoliul cui vrei să-l destrami
Ca pe ceaţa subţire de vară
Putem continua la nesfârşit,
Am întrebări pentru toată existenţa ta
Iar tu nu eşti pregătită
Să dai nici măcar un singur răspuns,
Ele toate sunt la mine.

Marius Tucă

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s