Singura si nefericita de Sarbatori?

Singura si nefericita de Sarbatori?

nvbghn“Craciunul nu este o perioada, nici un sezon, ci o stare de spirit. Adevaratul spirit al Craciunului inseamna sa pretuiesti pacea si bunavointa, sa oferi, din plin, compasiune” – Calvin Coolidge.

Imi pare rau,dar nu am de gand sa pretind ca nu ma bucur de sarbatori pentru ca nu am ,,persoana speciala” langa mine. De ce m-ar impiedica asta sa-mi traiesc momentul? De ce m-ar face asta mai putin fericita,singura,trista,dezamagita,etc etc? Societate de … . Sarbatorile nu sunt despre iubirea dintre sexe,ci despre iubirea dintre oameni. Iubirea catre parinti,frati,surori,bunici,matuse,vecini,prieteni,animale. Sarbatorile sunt un timp pentru noi,pentru bunatate.

,,Esti singura? Vai,ce urat,mai ales ca vine Revelionul”. Ei zau,sa mori tu. Iti vine sa crezi?! Toata viata mea se duce naibii pentru ca sunt singura. In visele unora,poate. Poate gresesc(sunt sigura ca nu),dar nu exista o lege care sa afirme ca omul singur este condamnat la nefericire. Pai inchide-ma intr-un beci,draga,daca tot atata!

Cunosc atat de multe persoane care sunt fericite cu adevarat. Si multe dintre ele au inteles ca fericirea vine din interior,din bunatate,din acceptare. Fericirea nu e o persoana care te saruta. Fericirea nu e o persoana care,mai devreme sau mai tarziu,va pleca.

Va urez in continuare Sarbatori fericite si lasati-i pe cei singuri in fericirea lor! ^_^

Baietii astazi

Baietii astazi

Sunt tanara,am 18 ani si fac parte din generatia ,,fara viitor”. Asa suntem numiti de cei care nu ne vad potentialul,nu au incredere in noi si nu vor sa evoluam-macar noi-liberi si inventivi. Cu toate astea,am ajuns sa urasc moda. Si ma refer la acea moda care a luat cu asalt tinerii baieti,acea moda din cauza careia cu greu iti dai seama daca un el nu e o fata. Nu vreau sa fiu rautacioasa. Voi povesti ce mi s-a intamplat zilele trecute,in statia de autobuz. Persoana de care vorbesc era la o distanta relativ mica,iar eu,din unghiul in care ma aflam,ii vedeam doar picioarele. Ii admiram picioarele,gandindu-ma ca sigur este o fata draguta. Dar ce sa vezi? Era un el. Cu pantaloni mai mulati decat cei mai mulati pantaloni ai mei. Nu am stiut ce sa mai spun sau ce sa mai cred. Cum pot fi eu,ca fata,atrasa de un baiat care poarta haine mai mulate decat mine ori mai decoltate? Ori are sprancenele definite,si ma refer la definirea aceea extrema. Nu inteleg incotro ne indreptam. Imi este dor de adevaratii baieti.

Si mor dupa eleganta.

1502570_885188721513061_478526559239973419_n

1546461_10152478329120373_5379727216183833391_n10455131_884447608253839_6643465588212069794_n10868195_881676031864330_7811370936187517214_n10433196_886171524748114_1559575926157339558_n

Frica te omoara,iubire

Frica te omoara,iubire

Nu stiu cui apartine aceasta poezie insa.. Nici ca as fi reusit sa o spun mai bine.

Frica de a fi târâtoare

“Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că aleg să facă echilibristică
pe o sârmă plină de ghimpi,
mult prea îngustă
pentru călcâiul lor de Ahile.
Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că încearcă să sară, cu salturi fragile,
obstacole prea înalte
pe sub care mai eficient ar fi să se târască;
dar tuturor le e frică să fie târâtoare,
să-şi necinstească trupul prin pământul ud,
spre primăveri în care să înflorească iarăşi
demn.
Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că încearcă să imite iluzii de adulţi
cu picioare de lemn
care-şi plutesc mesianic tălpile
prin mări de foc
deşi nu au învăţat să meargă bine
nici de-a buşilea
Oamenii nu cad pentru că li se pun piedici
ci pentru că nu înţeleg că mai întâi
trebuie să urci şi să cobori şi să înveţi
paşii pe loc,
paşii de drum
şi paşii de dans
ca apoi să poţi să zbori.”

Nebuna

Nebuna

10805715_1411927448916588_7194050690694918160_n

Uneori ii compatimesc pe cei care se afla prin preajma mea. Eu,sincer vorbind,daca ar trebui sa ma cunosc,as lua-o efectiv la fuga. Pentru binele meu din viitor,as fi precauta si mi-as baga picioarele in respect,mi-as spune verde in fata : ,,tu nu meriti pe nimeni”,si as fugi cat mai departe.

Sa vorbim despre mine,cea pe care ar fi sa o cunosc, ca despre o anume Nebuna.

Asa,daca ar fi sa o cunosc pe Nebuna,probabil i-as da 2 palme.As incerca sa ii scot aroganta si superficialitatea aparenta,pe care o flutura mandra in fata oricui. SI crede-ma,eu ma cunosc cel mai bine,tot ce spun e adevarat. As avea grija sa ma joc cu ea,sa o tin la distanta necesara cat sa nu ma soarba de energie,la apropierea necesara cat sa ii arat ca nu poate sa ma domine. E invatata. Sa fie mereu cum vrea ea,sa castige,sa aiba dreptate,sa nu fie contrazisa,sa nu isi ceara iertare. Uneori ma simt atat de prost ca ma identific cu Nebuna.Iti dai seama in ce razboi suntem,daca eu stau acum si scriu despre jumatate din mine? M-as strange de gat cu o mana,in incercarea de a o scoate pe ea din mine. Pe Nebuna vicleana si rece. Din cauza ei nu mai reusesc sa ma apropii de nimeni. Nu mai sunt disponibila-ori-ma face ea sa nu mai fiu. Ma simt obosita in urma luptei cu ea,incat nu mai am vlaga,zambet pentru cel de aproape. Il las sa plece,sa fie dezamagit,sa creada ca nu il consider suficient de bun poate. Si e numai vina ei pentru asta. Pentru toata nefericirea mea. SI nu pot sa o inteleg de de,desi are sufletul sifonat,nu vrea sa recunoasca. Pana si in fata mea se ascunde. ,,Esti o fraiera,uite-te la mine ce bine ma simt!” . Iar eu nu am nimic de facut. Incerc sa o cred,sa ii fac jocul. Dar inima mea,inima mea calda,simte ca nu mai are Soare,sau macar un chibrit de la care sa se incarce. Nebuna mi-a sters amintirile,persoanele pe care le mai pastram prin colturile sufletului,mi-a sters tot ce a considerat ca nu e necesar. Nu stiu cum,dar,intr-un fel,o inteleg.Ea a vazut ce slaba sunt eu,ce vulnerabila.Incearca,in indiferenta ei,sa ma protejeze. Stie ca daca ma scapa de sub control,o iau razna,si o trag si pe ea dupa mine.

Nebuna din mine parca nu e atat de nebuna. Poate e doar neinteleasa. Ma sufoca. Aerul este coplesitor,fumul nu mai iese,nici macar nu mai miroase asa cum o facea. Simt un plumb ce-mi imbraca frumos inima. Cu coroane,cu porti inalte,cu lacate. Iar eu nici macar nu stiu unde e cheia.

Nu stiu ce sa fac. Cum vom reusi sa traim impreuna?

Incapabili emotionali

Incapabili emotionali

10653300_742449332496479_5475107453166028410_nIn ultimul timp am vazut foarte multe texte care trateaza aceasta incapabilitate: emotionala. Si autorii articolelor sustin ca acei oameni incapabili emotionali sunt asa din cauza temerilor,din cauza trecutului,al experientelor nefericite.

Trebuie sa ii contrazic. Sunt persoane care par a fi facute de la sine incapabile emotionale.  Ce pot sa zic? Fiecare este singular. Ne nastem singuri,murim singuri. Poate iubirea este egoisim. Vorbind de acea iubire pe care o vrei permanent cu tine,cu care sa iti impartasesti fericirile si tristetile. Pai ce fel de iubire e asta? Iubirea nu inseamna dedicare totala? Absoluta? Nu inseamna iubire atunci cand renunti la persoana respectiva,o lasi libera,o lasi sa traiasca dupa bunul plac,fara influenta ta,nu ii incarci sufletul,nu ii provoci durere,nu ii ,,mananci” din timp ? Cea mai profunda iubire este cea neimpartasita,ascunsa. Cea mai profunda iubire e cea in care pleci . Cea mai profunda iubire e cea in care simti,neincetat,dor sfasietor,si totusi,il suporti. Desi simti ca mori,ca te stingi,ca nu mai poti sa lupti. Caci asa,doar tu,cel care iubesti,iti stii sentimentele si durerile,doar tu si Dumnezeu. Si iti petreci timpul raportandu-te la cel pe care il iubesti. Te intrebi daca e bine,daca e fericit. Prin astea,iti consumi iubirea. Nu prin lucruri efemere,prin saruturi si imbratisari. Nu prin dimineti incepute impreuna ori cuvinte tandre spuse in noapte. Aceea e o iubire egoista. Ai nevoie de ea pentru fericirea propriei persoane. Nu te gandesti doar la cel pe care il iubesti,te gandesti la tine.  SI lumea ii numeste incapabili emotionali pe cei care iubesc cu adevarat. Pe cei care au puterea sa nu-si arate slabiciunile. Pe cei care isi ingrijesc iubirea si tind spre vesnicie.

Imi pare rau ca te dezamagesc. Tu credeai ca iubirea ta e cea mai sincera si profunda,lipsita de egoism? Imi pare rau,copile. Unele lucruri sunt mai intense decat poate ochiul sa vada,buzele sa guste.. Unele sentimente sunt dincolo de simturile umane. Unele sentimente sunt divine. Si prin divinitate se construieste nemurirea. Nemurirea sufletului si a tot ceea ce tine de acesta;nemurirea iubirii.

Numeste-ma incapabila emotionala,eu te voi numi egoist.

Numeste-ma nestiutoare,eu te voi numi naiv.

Numeste-ma cum vrei,oricum numele meu va pieri odata cu tine..

Regina iernii

Regina iernii

10405299_740948702646542_5341016476617499970_n

Lasa-ma sa fiu regina iernii.

Lasa-ma sa fac din iarna asta iarna mea. Sa o stapanesc,asa cum iti stapanesc visele. Sa detin controlul,sa fac fulgii sa se-nvarta grabnic spre genele tale. Sa clipesti cu greutatea lor ca apoi sa ti se topeasca pe fata. Fata pe care voi gasi mereu acel zambet pentru care m-am vandut. M-am vandut tie,m-am vandut iubirii. Si m-am ipotecat fara acte legale,fiind permanent in pericol de a ramane fara. Fara nimic. De a ramane fara tine. Fara iarna. Fara imperiu.

Azi este luni?!

Azi este luni?!

large

Nu mereu reusim sa fim atat de puternici pe cat ne-am dori. De exemplu eu. Ma aflu parca intr-o transa din care nu pot sa ies. Nu reusesc sa ma agat de nimic,sa incep sa fac ceva. Astept un impuls care tot nu mai vine.Nu am putere sa incep asa,pur si simplu. M-a coplesit delasarea si lenea,incat totul mi se pare fara rost,as avea nevoie de un ceas al timpului in sens invers.

Stiu ca o sa regret timpul pierdut acum. Timpul petrecut uitandu-ma nicaieri ori ascultand muzica. Ce amintiri voi avea eu ?! Nu fac nimic maret,nici macar cat de cat important. Sunt ca o leguma,si nu una in stare buna.  Ceva gen increatul. Daca ma apuc de ceva trebuie sa ajung la un sfarsit,la un final. Daca aman,daca las pe alta zi,saptamana,luna,imi aman si sfarsitul? As vrea eu. Uneori nu inteleg de ce nu pot sa imi iau viata in propriile maini. Sa incep sa fac ceva cu adevarat neccesar. Sa scriu mai mult. Sa evoluez.

Pierd zile-n sir. Am nevoie de doua palme care sa ma porneasca. Sau poate de o motivatie.Pe a mea am lasat-o pe drum,acolo unde societatea a tot incercat sa imi puna piedici,sa ma descurajeze. Felicitari,ai reusit! Si ce o sa rezolvi  cu asta? Voi fi o alta persoana neimplinita,depresiva,ignoranta,revoltata. De parca as fi ultima sau prima. Nu incepe lumea cu mine,nu se sfarseste cu mine. Doar lumea mea,care este infima. Am o lume al naibi de ciudata. Cui ar trebui sa cer explicatii pentru ce am ajuns? Mie? Tie? Voua ?

Privind in urma,sunt prea putine fapte remarcabile. Privind in viitor,nu reusesc sa vad nimic. Ceata densa-mi acopera mintea. Sau este fumul. Nu conteaza. Nu reusesc sa trec. Trage-ma din groapa,nu ma lasa sa-mi torn pamanatul peste fata.

Este atat de .. nu stiu cum sa ii spun,ca scriu de parca m-as adresa cuiva,cand eu scriu parca precum o masina. Nu simt nimic,nu gandesc,doar scriu. Nu prea bine,nici stralucit,dar macar asta ma ajuta.  Dezamagesc oameni,ii indepartez ori chiar ii pun pe fuga. Am uitat sa fiu o persoana buna. Am uitat sa fiu prietenoasa ori comunicativa. Cavoul meu este prea ingust si pentru minte,si pentru inima,asa ca nu imi cere prea mult.

Am de ales.Trebuie sa aleg. Si sfarsesc prin a alege nimicul. Nimicul care ma omoara.

Halele

Halele

10423295_745673338815928_4658628925644176321_n

-imi plac halele,stii?

-Halele? nu poti sa folosesti un alt termen? Asta suna grotesc.

-Ei,si? In viata nu totul este delicat si fin.

-Bine,dar asta nu inseamna sa ne lasam patrunsi de brutalitatea din jur.

-Esti asa naiv! Cum poti sa ramai exterior cand tot ce vrei este sa fii interior?

-Asta e problema ta. Mereu vorbesti subiectiv.

-Pentru ca totul e subiectiv,dragule.