Suntem noi cea mai bună varianta a noastră? Dacă da,de ce nu se poate mai mult? Dacă nu,de ce nu suntem?
Şi uite aşa,sunt atât de multe de spus,încât nu avem timp. Sau nu avem cuvinte. Deşi în minte ne vuiesc mii de cuvinte,odată cu sângele din vene. Totul alert,totul prea alert. Simţică oboseşti,că nu faci ce trebuie,sau mai bine,că nu faci nimic. Ce este mai rău decât să nu te ştii ? Să nu reuşeşti să te recunoşti ori măcar să vorbeşti cu tine?
Destinul e destin şi omul e om. Dacă nu eşti suficient de matur, o să spui ,, e vină destinului”. Însă,dacă eşti responsabil,îţi asumi. Orice. Orice lucru bun,orice lucru rău. Şiignori lucrurile neimportante.
Acum, dacă ai întrebări al căror răspunsuri nu le găseşti, pe cine să întrebi?
Annabel 
Uneori e de preferat sa nu avem cuvinte… Destinul e cel care te pune in fata faptelor si iti arata cum e realitatea si nu tine de maturitatea noastra interioara. Cand ai intrebari fara raspuns, sa nu le uiti, o sa iti raspunda viata la ele, chiar daca nu coincid cu realitatea altora decat cu a ta.