Ţărmuri murmurînd

large (4)

Venise iarna iar bărcile îngheţaseră la ţărm. Le vedeam chinuindu-se,le vedeam luptând. Nu puteam să le las fără de izbândă. A trebuit să mă hotărăsc : să le las aici,cu riscul de a se pierde în timp,ori să le împing în larg,cu şansă de a le regăsi,cândva,cumva. Aşa că,inima-mi tremurând,pulsul parcă ţipa,le-am împins încetişor. Am avut grijă să folosesc mănuşi,ca să nu-mi păstreze amprenta. Le-am pus într-o cutie tot ce am considerat că vor avea nevoie în drumul lor neaflat de mine. Mă rugam în gând să nu plece,să le înghită ţărmul nostru comun,să rămână cumva.

Dar nu au rămas. Apoi le-am privit cum se îndepărtau. Pe mal mi-au rămas doar amintiri şi forme. Şi cu ochii închişi aş putea să-ţi spun unde era fiecare barcă. Şi trezită,buimacă,din somn,aş putea să ţi le număr. Nu puteam să le ţin mereu aici. Nu puteam să am grijă de ele aşa cum meritau,niciodată nu am făcut-o. Între timp, lucrez la un ocean. Îl sap,ca mai târziu,să le chem pe toate înapoi,la mine, acasă. 

Mai este doar ceaţă...

large (1)

large (5)

large (3)

Advertisements

Published by

Nicoleta

Dumnezeu este creatorul boltii mele palatine,dar mi-a lasat cuvintele sa decorez teatrul acestei vieti. Eu as vrea sa creez,asa cum respir.

2 thoughts on “Ţărmuri murmurînd”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s