Nicoleta

Nicoleta

IMG_20141225_040542

Am căutat ceva cu care să mă identific. Ceva care să mă reprezinte şi să mă facă să mă simt vie.

Am încercat să desenez,doar că firele mele nu se împăcau. Nu reuşeam să pun şi nebunie,şi melancolie,şi zâmbet într-un desen. Plus că aveam nevoie de cuvinte,aveam nevoie să spun lucrurilor pe nume.

Aşa că am început să scriu. Prima oară,într-un caiet. Preţiosul meu caiet.Apoi a început să devină ca un drog,oricât de obosită eram,trebuia să scriu. Deja scrisul eram eu. Nu maiputeam distinge acţiunea de minte,de creare. Mi-am dat seama că mă identific cu asta. Mi-am dat seama că sunt atât de ataşată de ceea ce fac,încât nu m-aş vedea având altă pasiune. Unii se exprimă prin dans,prin cântat , eu mă exprim prin asta,trăiesc. .

Şi ştiu că sunt vulnerabilă,deschizându-mi sufletul pe un ecran. Însă,atunci când scriu,ecranul este o oglindă în care încerc să mă privesc obiectiv. Ecranul devine o cortina a amintirilor sau a durerilor unei inimi.

Dacă mi-aş pierde memoria vreodată,aş citi blogul pentru a mă cunoaşte. Am fost atât de naivă încât am scris orice mi-a trecut prin minte. Fără prejudecăţi.

Am găsit un nou model : Nichita Stănescu.

Astfel, îl parafrazez : ,, A venit ingerul şi mi-a zis: de atâta amar de vreme te veghez ca să ajungi om de ştiinţă şi tu până acum nu ai inventat nimic ! -Cum să nu;am inventat;numaică ştiinţa pe care am creat-o este atât de subtilă,încât uneori se confundă cu firescul. Ea se numeşte hemografia,adică scrierea cu tine însuţi.

M-am găsit pe mine.

Si o noua melodie :