Ce rău am ajuns! Am uitat să vorbim prin gesturi,am uitat să ne privim ochi în ochi,să fim atenţi la limbajul trupului,la zâmbetele furate,la mâinile timide. Am înlocuit viaţa adevărată cu cea virtuală. Mai suntem oameni ? Mai avem puterea de altădată? Îmi pare rău când văd două persoane,la aceeaşi masă,cu telefonul în mâna. Îmi pare rău când văd oameni ce se cunosc,în autobuz,dar nu vorbesc între ei,vorbesc pe telefon.
Îmi pare rău,ce rău am ajuns! Printre mii de oameni,suntem singuri. Unde-i soarele ? Unde-s stelele? Unde-i viaţa?
,,Zâmbetul meu se pierde complet şi moare. ”
,,De singurate nu se spune nimic.”
Advertisements
Într-adevar, e trist ce a ajuns lumea. Cândva eram stăpânii tehnologiei, dar încet încet, tehnologia începe să ne stăpânească. Dar, sunt şi oameni care rezistă în faţa acestui “progres”, deci nu e totul pierdut…nu încă
Eh,prea putini oameni .. ^_^
hai hai, unde e optimismul?:-w
:)) uneori,cand sunt in realitate,e cam greu sa imi pastrez optimismul,inorog ^_^
ahhh, ma dezamagesti morcoveata [-(
😮 nu ai facut asta
:))