Umerii lui inca imi poarta semnul

Umerii lui inca imi poarta semnul

10392337_891702047528395_4463936316166470516_n

Era o zi de iarna. M-am uitat pe geam si am spus ca ar fi o zi buna pentru o plimbare scurta,pana la lac. Asa ca mi-am pus paltonul si am plecat. Ningea. Treceam printre oameni care se amestecau in peisaj. Nu as putea sa spun daca erau veseli,tristi,grabiti ori nerabdatori. Nu iti pot spune nimic despre ei.

Dar,prin multime,cineva isi facea loc. Mergea apasat si drept. Si atunci am stiut. I-am vazut parul care statea pe genunchii mei,asteptand sa fie dezmierdat. Si urechile,in care vedeam acele note muzicale sublime. Ochii lui erau o oglinda pusa in fata mea. Puteam sa vad tot ce am cladit,puteam sa vad inauntru sufletului sau. Buzele erau moi,parca pregatite pentru a fi sarutate. Erau aceleasi buze care stiu sa rosteasca cele mai linistitoare soapte. Avea barba aranjata,cum obisnuia. I-am vazut umerii pe care obisnuia sa-mi poarte trairile,inca mai aveau cicatrici.Nu stiu cum era imbracat,stiu ca avea mainile in buzunar. Timp de un fulg,si-a scos o mana pentru a-si aranja parul. Aceleasi maini cu care imi imbratisa intregul regat,aceleasi maini cu care-mi cuprindea marea,cu care ma tinea pe munti si cu care-mi mangaia inima,din spatele sanului stang. Era acelasi barbat puternic si hotarat,sensibil si dulce. Era acelasi din ziua in care a facut zidurile sa se darame cu vocea lui groasa,acelasi din ziua in care a ingrijit puiul de caprioara.

Era el.

Nu am putut sa ii vad si inima. Nu stiu pe unde umbla ratacitoare,nu stiu daca se mai plimba pe aleea din fata casei noastre,nu am mai fost demult acolo.

s560x316_SUITS20121031Z248

Țipătul meu se lovește de perete și se întoarce spre mine străpungându-mi inima, care-și potrivea cândva pașii după pașii inimii tale. Când s-a depărtat am strigat: O să-mi fie dor de tine!Nu m-a auzit!Nici n-a văzut că mi-am înfipt genunchii în pământ!N-a aflat niciodată cât de greu mi-a fost fără el.Nu mi-a răspuns la nici o scrisoare.

Nu mi-am ucis frica, m-am obişnuit cu ochii ei întunecaţi, ca o pădure fără poteci şi fără păsări.  Nu mai tresar când îşi sprijină mâna rece cu degete gheboase pe umărul meu.  Mergem pas la pas, de parcă am fi pereche.

De la : https://intrenoaptesizi.wordpress.com

Am baut impreuna paharul cu otrava

Am baut impreuna paharul cu otrava

kwangHo Shin

Cheama-ma in vizita,indiferent de pretext. O sa vin,stii ca nu te-as refuza.

E placut sa putem sa schimbam,din cand in cand,cateva vorbe. Te  intreb despre vreme,iar tu imi raspunzi cu prognoza din ultima saptamana. Apoi ma intrebi daca beau ceva. Iti raspund ca da si caut cu privirea optiunile.Nu sunt multe,nici macar nu le vad,dar nu ar conta. Mi-ai pregati o cafea dulce,iar tie o tarie,caci asa obisnuiai. Apoi treceau minutele fara sa le auzim. Imi povesteai de ultimul film la care te-ai uitat si ti-a placut,imi propui sa ne uitam,altadata,la el. Eu o sa iti raspund afirmativ,desi tu stii ca nu o sa vin. Ne sarutam si apoi ma conduci spre usa,ti-am spus ca trebuie sa plec. Cobor scarile gandindu-ma la florile pe care mi le-ai dat,le miros si le arunc la cosul din fata blocului. O sa pastrez o petala,ca intotdeauna. Traversez strada si ma indepartez. Te vad la geam,imi faci cu mana. Pentru ultima oara.

Stim amandoi ca nu trebuie sa ne sunam sau sa ne vorbim. Stim amandoi ce e de stiut.

Am baut impreuna paharul cu otrava.