0

Cautam maini de care sa ne agatam mereu

large

Oamenii sunt slabi. Nu sunt destul de puternici incat sa fie completi singuri. De aia ajungem sa pierdem numarul zilelor alergate in cautarea unor maini de care sa ne agatam. Ajungem sa privim in trecut si sa realizam cat de naivi am fost.

Cautam disperati maini de care sa ne agatam. Incercam sa ne salvam de noi prin ele,ca mai apoi sa incercam sa scapam din acea stransoare. Nu suntem constanti,nevoile ni se schimba. Ori,mai bine, cheful. Suntem schimbatori ca un vant dintr-o zi arida de vara. Nici macar nu stiu cum este acel vant.

Suntem paranoici. As duce totul la extrem si as spune chiar schizofrenici atunci cand vine vorba de alte maini. Ne imaginam ca au fost facute special pentru a ne completa spatiul dintre degetele noastre,ne imaginam ca sunt mainile cele mai puternice din lume,ca sunt bratele in care putem sa ne regasim, credem ca niste priviri ne pot potoli setea sufletului. Incepem sa visam. Suntem prosti. Incepem sa tot dam,si dam,si dam,ca mai apoi sa ramanem goi. Apoi ne vom chinui sa ne umplem interiorul,ne vom cauta,ne vom pierde, ne vom dilua,asa cum se dilueaza oarecare substanta banala.

Haide, lasa-ma putin sa asez furnicile . Astazi au avut multa energie si au cam facut mizerie. Nu stiu de ce continui sa ma prefac,inutil,ca am grija de ele ori ca exista. Miliarde de nopti nu ne ajung sa speram,sa ne facem planuri,sa ne facem proiectii,sa fim fericiti,sa zburam,sa zambim,sa iubim.  Infinit de zile nu ne ajung sa reusim,sa invatam,sa luptam,sa reusim,sa castigam,sa fim mai buni, sa evoluam, sa fim noi,cei care suntem cu adevarat.

Se spune ca noaptea totul este mai clar,mai sincer si mai usor. Fiecare monstru iese la suprafata si ne face sa ne deschidem sufletele. Fiecare inger paleste in intuneric,isi pierde aripile si aura. Fiecare demon a fost candva un inger.

Lasa-ma sa-ti fiu demon,ca inger nu pot sa-mi fiu nici macar mie.

Lasa-ma sa-fi fiu monstru, ca al meu am fost destul.

large (2)

0

Lasa-ma sa-mi tai putin din par si apoi putin din aripi

large (4)

Timpul nu mai are rabdare. Nu a avut niciodata rabdare, totul a fost doar o iluzie,a unor oameni naivi. Timpul nu are timp ca sa aiba rabdare. Ma conduce in labirint,ca apoi sa porneasca cronometrul: ai X secunde la dispozitie sa iesi. Daca nu reusesti,mori. Ultima oara nu am reusit,asa ca i-am dat un vis la schimb. Era visul meu cel vechi,pe care l-am ingrijit de cand eram mica. Era frumos desenat, cu multe nopti nedormite insumate la el.  Acum l-am dat. Nu stiu cu ce am ramas, o sa verific mai tarziu buzunarele.

Am incercat sa trisez ca sa ies din labirint. M-am imprietenit cu intunericul,mi-a spus ca ma ajuta. Abia apoi am platit: sperantele. Mi le-a cerut pe toate, ii eram datoare. Initial am vrut sa tip,dar apoi mi-am dat seama ca nu ar conta. Sperantele-s acum ale lui.

Asa ca am pus mana pe foarfeca,e timpul sa-mi tai putin din par si apoi putin din aripi. Ca sa am ce sa dau la schimb. Putin par de foc pentru putina liniste poate, putin praf de aripi pentru putina inaltare. Ma simt pierduta. Debusolata. Depresiva. Ratacesc pe drumuri,fugind de propria persoana. Gonesc pe strazi, incerc sa ma ascund sub plapuma noptii. Dar soarele ma dezveleste,ma atinge si ma sfarama. Ca ciuperca din opera lui Barbu, soarele ma strapunge si ma seaca de putere. O tu, Soare bland, nu ma transforma intr-un cadavru!

Nu stiu cine sunt. Nu stiu de ce sunt. Nu stiu ce ar trebui sa fiu.

Mai grav este ca nici nu stiu ce voiam sa fiu ori ce o sa fiu. Daca o sa fiu. Oare o sa mai fiu ? Si daca o sa fiu, o sa fiu ce trebuie? O sa fie suficient? Si daca nu? Voi putea sa rezist? Sunt prea multe de facut. Prea putine de castigat. Am nevoie de o foarfeca mai mare. Am multe de amanentat.

0

Someday, someone is going to look at you with a light in their eyes you’ve never seen, they’ll look at you like you’re everything they’ve been looking for their entire lives. Wait for it.

0

Ti-am cerut sa ma protejezi de mine, dar tu m-ai condamnat

large

Iarta-mi prostia. Nu stiu de ce am crezut ca vei intelege. Nu stiu de ce am crezut ca ma cunosti  ori ca macar incerci sa o faci.

Mi-am bagat mana in foc si mi-am amanetat sufletul,jurand ca tu ma intelegi. Ca tu ma crezi. Ca tu ma aperi. Ca tu nu ma condamni. Ca tu nu ma parasesti in mijlocul lor. Si vai,cum doare! Imi vad oasele printre carnea carbonizata, acele oase care erau candva in mana ta. La ce folos? Sa cada toate,sa se piarda,sa dispara.

Te-am implorat sa ai grija de mine,sa nu ma lasi sa cad iar prada mie. Te-am implorat printre priviri sa ma salvezi. Mi te-am dat tie cu totul, fiind sigura ca ma vei scapa din acest cerc vicios. Nu stiu ce s-a intamplat,nu inteleg de ce toti oamenii rau te-au inrait si pe tine. Nu stiu ce s-a intamplat,nu inteleg de ce toata otrava din mine a iesit la suprafata. Ma doare cand o simt prin vene cum curge salbatic,ma doare cand stiu ca expir fum de durere, ma doare cand stiu ca nu mai pot sa vad bunatatea prin ochii-mi rai.

Mai stii tu oare cum eram cand reuseam sa fim doar noi? In linistea noptii, cand doar stelele mai respirau pentru noi. In linistea zilei,cand doar soarele se mai misca. A fost. Acum m-ai parasit. M-ai condamnat. M-ai lovit. Nu iti pot spune nimic, stiu ca nu ma intelegi. Putin cam tarziu, poate mult prea devreme,mi-am dat seama ca m-am inselat. Nu ai stiut sa ma intelegi,nu ai vrut sa-ti apartin.

0

Ti-am zis ca te las sa ma duci in iad daca ma tii permanent de mana

11017691_782745868442008_5317353688653124704_n

Priveste-mi mainile. Cica iti poti da seama de cum ia decizii o persoana dupa modul in care-si misca mainile. Rapid si fara prea multa gandire, ori incet si calculat. Priveste-mi mainile care zac moarte pe langa corp. Nu reusesc sa sustina nici un fir de par ori un zambet, de unde sa-mi sustina ridicarea? Le-am pierdut. Nu ma mai ajuta de cand le-am lasat sa-si piarda increderea. Le-am zis de prea multe ori ca sunt inutile,ca nu am nevoie de ele,incat,acum,cand sunt condamnata la tarare,nu ma pot descurca.

Nu stiu cum sa opresc tot raul. Am incercat sa il indepartez cu eleganta,am incercat sa il gonesc,am incercat sa il sperii, dar nu am reusit. Pur si simplu, este aici si nu vrea sa plece.

Daca te ucizi,ar trebui sa iti ucizi partea cea rea,cea egoista,ignoranta,increzuta,malefica. Nu sa iti ucizi visele,sperantele si visele. Eu m-am ucis si acum bantui precum o fantoma. Nu am un loc pe care sa-l mai numesc acasa,nu am nici brate in care sa ma linistesc,nu gasesc vreo voce care sa ma adoarma, nu simt nicio respiratie a unei persoane care sa doarma zambind in patul meu rece.

<<Ti-am zis ca te las sa ma duci in iad daca ma tii permanent de mana.>>

Mergem ?

0

Draga,eu plec departe de mine

large (1)

Sunt clipe in care nu ai nevoie de cuvinte,pentru ca lucrurile sunt intelese deja. Sunt clipe in care nu vrei sa te trezesti,pentru ca stii ca nu ai nimic din tot ce ai visat. Si mai sunt clipe in care ratacesti printre ganduri,incercand sa te gasesti,incercand sa te agati. Tu,lasa-ma sa sper. Tu, de ce imi spinteci sufletul ?

Somn profund,nelinistit si tulburator, mult prea mult ca sa pot suporta. Nimeni nu-mi poate stinge dorinta.Am scris durerea initial,dar am sters,caci dorinta e mai mare decat insasi durerea,dorinta-mi e durere. Nu stiu de ce mai pierd vremea. Nu stiu de ce nu pot sa fac ceea ce mi-am propus ori de ce mi-am mai propus ceva daca stiam de la inceput ca nu o sa-mi implinesc. Te rog sa ma ignori, tu. Te rog sa nu imi spui nimic. Stiu ca am spus multe,ca am promis,ca am trezit sperante. Iarta-ma, pregateste-te sa ma retrag. Nu ma intereseaza ca nu vrei. Nu ai de ales. Stii ca esti a mea si ma pot retrage oricand. Nu-ti mai varsa lacrimile in zadar.

Melodia: https://www.youtube.com/watch?v=wxvzOKLSir0