0

Muzica de duminica

Advertisements
0

Gheara ce stă să-mi sfâşie gâtul mă pândeşte

large (1)

Este iar o noapte tarzie si imi simt sangele cum circula prin intregul trup. Imi simt capul greu si parca cineva imi infige niste ace, fara mila. Si da, in lupta mea cu intunericul, inca sunt invinsa. Nu stiu exact de ce, imi e greu sa-mi explic si mie, insa in intuneric toate temerile mele, toti demonii si toate gandurile prind contur. Ah, dar ce imagine ! Teribila, crede-ma, nu pot sa rezist! Asa ca lasa-mi macar o speranta de lumina. Cat am rezistat pe intuneric? Nu stiu daca au fost cateva sute de ore ori cateva secunde, insa dupa prima secunda deja simteam ca cineva se apropie si nu, nu era vreo poveste romantica. Era una care-mi facea inima sa tremure de frica. Ma simteam fara putere, fara aparare cand intunericul domnea in jurul meu. Ma simteam cel mai mic dintre creaturi, cel mai vulnerabil si cel mai vinovat. De orice, nu conteaza, simteam ca urmeaza ca o gheara puternica sa ma apuce de gat si sa ma izbeasca de stanca rece. Simteam ca.. dar s-a aprins lumina iar mintea mea s-a oprit. A redevenit normala..

Nu stiu daca problema este la minte ori la inima. Poate e la amandoua, poate e doar la mine. Undeva departe de ele, undeva la mijloc, un sange rece care ma infioara.

Noapte, sfesnic al meu. Ma simt atat de goala. Fara niciun plan, fara nicio reusita, fara niciun drum spre care sa ma indrept dimineata cu fericire.. macar cu un zambet ?! Haide, iar te plangi, imi spun acum. Sunt mandra de cateva lucruri din viata mea, de cateva alegeri. Nu ma intreba care, nu imi trece nimic prin minte, vreau doar sa cred asta, ca intr-un final sa cred asta. Sa iti povestesc despre mine. O alta persoana pe care tu, draga Annabel, nu o cunosti. Se numeste Eve. Ea este cea pe care o vezi atunci cand zambesti. Ea este partea noastra pozitiva, fericita si luptatoare. Tu esti partea artistica iar eu sunt demonul ce va inunda aspiratiile. Lasa-ma, te rog, sa fiu langa voi, langa amandoua. Stii si tu ca va iubesc, stii ca nu vreau sa fiu asa cum sunt.

Iertare, vinovatie, neputinta si lasitate. Nici 100 de canoane nu ma pot face sa fiu ce am fost. Nici toate rugaciunile nu ma pot salva. Ori Sfintii. Sunt un corp pierdut pe un iluzoriu traseu. Printre fosnete si frunze moarte, au ramas doar cativa licurici. Iti mai aduci aminte de licurici ?

Haide sa-i strivim cu picioarele pana se sting..