Buretele meu nu mai absoarbe

Buretele meu nu mai absoarbe

Lăsați sufletele să navigheze și să se rătăcească. Să fie pustii printre frunze de iunie, să caute-n fire de vânt petale ale unor flori proaspăt ofilite.

Lăsați toate liniile feței să curgă-n veșnicie și să imprime orice puls mai însemnat decât cele obișnuite.

Puteam să cred că nu există stație pentru autobuzul meu și că merg la nesfârșit. Doar că el a oprit motorul și m-a obligat să cobor, m-a împins pe șoseaua prea caldă ce a îmbrățișat toate razele soarelui. Iar atunci genunchii mei s-au atins de toate cioburile împrăștiate mai-nu-știu-când. Am vrut să mă ridic și să alerg spre drumul cunoscut, am vrut să-mi fiu la siguranță, am căutat siguranța.

Nu știu de ce timpul curge și de ce nu mă așteaptă. Nu am nici dorință de a împlini destinul.

863118a0621423ab828f1e0643eddc23

Advertisements