1

Ce am invatat pana acum de pe un site de matrimoniale

12376438_1526395314344510_6599487745013792462_n

Acum cateva luni am spus ca asta e, trebuie sa vad care-i treaba; de ce toata lumea o face si ce beneficii iti ofera. Zis si facut, in cateva clipe eram inregistrata pe un site de matrimoniale. Mi-am pus cateva poze decente, cu nimic iesite din comun, mi-am facut unele setari de securitate si am asteptat. Nu a durat mult si informatiile au aparut.

De ce isi fac oameni cont pe diferite site-uri? Pentru ca au nevoie de confirmari. Au nevoie sa primeasca like-uri, inimioare, cadouri , note sau mai stiu eu ce, ca sa-si hraneasca ego-ul. Nu te poti duce in oglinda si sa-ti spui ,,esti ok,arati binisor, sigur o sa fii fericit”. Nu, normal ca nu! Doar nu esti nebun. Asa ca incepi sa ,,agati” virtual. Vai, ce dragoste mare la un click distanta. Cum lucrurile nu sunt suficient de false, ne mai ascundem si in spatele unei alte varste, a altui nume, a altor pasiuni etc. Ce spune asta despre noi? Ca nu ne acceptam. Daca eu am 19 ani, de ce sa-mi pun 24? Poate in speranta ca exista un Fat-Frumos special care sigur ma va remarca si va spun e ,,bai , ce tare-i gagica asta, are si 24! “. Oricum, in spatele acestor profile se ascund oameni tristi.

De ce? Pentru ca oamenii fericiti nu au timp de vieti false, pe jumatate imprumutate sau infrumusetate. De ce e rau? Pentru ca ne obisnuim sa credem ca putem sa ignoram toate lucrurile rele, ca putem sa traim intr-o lume roz, fara rele. Iar cand realitatea ne loveste si cunoastem oamenii cu tot cu defecte, puncte slabe, fugim de rupem pamantul, cu frica-n san. Pentru ca nu suntem obisnuiti decat cu vietile perfecte pe care ne mintim ca le traim.

Evident, as fi egoista sa spun ca a fost singurul motiv pentru care am intrat pe acel site. Curiozitatea, fara indoiala, a fost cea mai mare. Nu puteam sa inteleg (nici acum nu o fac, desi am fost acolo), de ce unele persoane sunt in stare chiar sa plateasca pentru un astfel de cont pe matrimoniale. Nu ai fi tu, omule, mai fericit, daca de banii aia ti-ai face o mica bucurie? Nu-mi spune ca e o suma neinsemnata, ca tu te scalzi in bani. Daca voiai sa spui asta, mai bine lasa. Inseamna ca nu intelegi ce vreau sa spun prin ,,mica bucurie” si te-ai gandit doar la lucruri materiale. Asa ca suntem niste suflete superficiale, incurcate intr-un labirint virtual. Nu avem vieti de rezerva, omule! Avem doar o viata pe care trebuie sa o traim! Trebuie sa ne bucuram. Iar daca imi spui ca tu esti o inima singuratica si iti cauti sufletul pereche; ei bine; meriti sa ramai singur pe vesnicie. Iubirea vine de oriunde, iubirea este oriunde. Iubirea nu se cauta, ea se merita. Ea se lupta, se castiga, se intretine si, cel mai greu, se TRAIESTE. Iubirea este reala.

Si uite cum putem invata de la oricine.

0

Cred că acesta este scopul suprem: să trăiești o viață a pasiunii și autenticității. Iar orice e mai puțin decât asta, e mai puțin. De ce ai accepta mai puțin?

1

Eu nu cred in iubire, eu cred in…

large (14)

Iar n-ai venit. As fi crezut ca te voi astepta la infinit, pentru ca asteptam sa-mi oferi ceea ce imi doream de atata timp; pana acum. Mi-am dat seama ca avem parte de fericire, de impacare, de toate sentimentele bune doar daca vrem. Iubire,hm. Cuvant greu. Nu poti sa spui ca ai gasit iubirea intr-o persoana, cand mai sunt alte cateva sute, mii, cu care ai fi putut avea o iubire poate chiar mai frumoasa. De aia suntem mincinosi, toti. Spunem ca iubim. Nu, doar ne atasam, ne apropiem, ne obisnuim, devenim dependenti. Iubirea e doar o idee, o linie fina intre a fi si a nu fi. Iubirea este ca primul fulg de nea ce atinge pamantul-imposibil de prins. Chiar daca il prinzi, se va topi. Si de unde ai tu garantia ca acela este primul, cand Pamantul este atat de mare?!

Revenind. Putem sa fim fericiti;da, daca stim sa acceptam, sa facem compromisuri, sa fim mai buni. Putem sa ne credem chiar si indragostiti in momentul in care gasim o persoana care ni se pare ca se potriveste cerintelor noastre. Ori tocmai; este total altfel si totusi te atrage.

Eu nu cred in iubire, cred in chimie, cred in acceptare, cred in compromisuri, cred in fericire.

Si da, poti sa fii fericit fara iubire. Iubirea este cu atat mai spectaculoasa, cu cat este mai trista, sfasietoare. Acum imi zici ca tu iubesti, ca tu suferi, ca tu ma poti contrazice; nu ai decat. Insa gandeste-te; daca te nasteai in alta tara, aveai aceleasi ,,iubiri”? Cunosteai aceleasi persoane? Nici macar nu aveai aceiasi prieteni. Acum vezi? Este absurd. Dar avem nevoie de povesti melo-dramatice; de aia ne agatam de iubire. Incercam sa o prindem in mainile noastre, sa o tinem strans, cand noi nici macar nu ne iubim sufletul propriu. Cum pot sa fiu eu egoista, sa astept ca cineva sa tina la mine, cand eu nu ma iubesc?! Tu cum poti fi asa de egoist?

Uneori ma gandesc ca viata e facuta pentru incercari, de toate felurile. Trebuie sa incercam sa ne bucuram de lucrurile simple si suntem imparati. Imparati ai simplitatii, imparati ai banalului, imparati ai lumii. CU totii suntem imparati. Trebuie doar sa avem puterea si curajul de a ne purta coroana. Da, uneori mantia poate sa fie grea, dar noaptea, cand pui capul pe perna, esti doar tu si sufletul tau. Atunci vei avea cele mai sincere conversatii, atunci vei vorbi cu cea mai apropiata fiinta.

Te rog, nu ma blama. Au fost multe seri in care am uitat sa conversez cu sufletu-mi. Acum stinge lumina; noapte buna- daca ma auzi vorbind, sa nu crezi ca am innebunit!

0

FILE DE JURNAL: Astazi ma doare fara tine

large

Iubire.

Unde esti atunci cand ma simt iar singura? Tocmai sunt gata sa-mi arunc toate visele la gunoi, dar nu inainte de a le pune intr-un sac de plastic, negru si toxic.

Daca mi-ai auzi tipatul, poate ca te-ai grabi sa vii. Insa tu nu ma auzi, tu nu ma privesti, nu ma imbratisezi, nu ma saruti si nu stiu cat timp a trecut de cand iti tot scriu in zadar.

Astazi ma simt goala si e frig. Inima mea e nelocuita, bratele-mi sunt vestede, otravite de oameni rai. Am citit ca singurul loc in care sa ne ascundem tristetile este zambetul; nu cred ca este posibil. Imi tremura vocea din minte si se clatina plopii. Nu stiu ce ar trebui sa fac, sa cer ori incotro sa o apuc. Iti simt lipsa. Iti simt si prezenta, doar in capul meu. Te invoc in toate lucrurile, te desprind din amintiri, as vrea sa pot face curatenie, sa deschid ferestrele larg, sa scutur covorul de la intrare dar am pierdut cheia de la poarta. Tu, tu sa vii cu ea !

Astazi ma doare fara tine..

^ 1 ^

0

Gheara ce stă să-mi sfâşie gâtul mă pândeşte

large (1)

Este iar o noapte tarzie si imi simt sangele cum circula prin intregul trup. Imi simt capul greu si parca cineva imi infige niste ace, fara mila. Si da, in lupta mea cu intunericul, inca sunt invinsa. Nu stiu exact de ce, imi e greu sa-mi explic si mie, insa in intuneric toate temerile mele, toti demonii si toate gandurile prind contur. Ah, dar ce imagine ! Teribila, crede-ma, nu pot sa rezist! Asa ca lasa-mi macar o speranta de lumina. Cat am rezistat pe intuneric? Nu stiu daca au fost cateva sute de ore ori cateva secunde, insa dupa prima secunda deja simteam ca cineva se apropie si nu, nu era vreo poveste romantica. Era una care-mi facea inima sa tremure de frica. Ma simteam fara putere, fara aparare cand intunericul domnea in jurul meu. Ma simteam cel mai mic dintre creaturi, cel mai vulnerabil si cel mai vinovat. De orice, nu conteaza, simteam ca urmeaza ca o gheara puternica sa ma apuce de gat si sa ma izbeasca de stanca rece. Simteam ca.. dar s-a aprins lumina iar mintea mea s-a oprit. A redevenit normala..

Nu stiu daca problema este la minte ori la inima. Poate e la amandoua, poate e doar la mine. Undeva departe de ele, undeva la mijloc, un sange rece care ma infioara.

Noapte, sfesnic al meu. Ma simt atat de goala. Fara niciun plan, fara nicio reusita, fara niciun drum spre care sa ma indrept dimineata cu fericire.. macar cu un zambet ?! Haide, iar te plangi, imi spun acum. Sunt mandra de cateva lucruri din viata mea, de cateva alegeri. Nu ma intreba care, nu imi trece nimic prin minte, vreau doar sa cred asta, ca intr-un final sa cred asta. Sa iti povestesc despre mine. O alta persoana pe care tu, draga Annabel, nu o cunosti. Se numeste Eve. Ea este cea pe care o vezi atunci cand zambesti. Ea este partea noastra pozitiva, fericita si luptatoare. Tu esti partea artistica iar eu sunt demonul ce va inunda aspiratiile. Lasa-ma, te rog, sa fiu langa voi, langa amandoua. Stii si tu ca va iubesc, stii ca nu vreau sa fiu asa cum sunt.

Iertare, vinovatie, neputinta si lasitate. Nici 100 de canoane nu ma pot face sa fiu ce am fost. Nici toate rugaciunile nu ma pot salva. Ori Sfintii. Sunt un corp pierdut pe un iluzoriu traseu. Printre fosnete si frunze moarte, au ramas doar cativa licurici. Iti mai aduci aminte de licurici ?

Haide sa-i strivim cu picioarele pana se sting..